„Bună seara, bun găsit! Mă bucur să fiu la Timișoara”. Acestea au fost vorbele prin care Vasile Adamescu s-a adresat celor câteva zeci de persoane care s-au prezentat la Bastion Theresia, marți, pentru a-l cunoaște.

Pare aproape imposibil că un nevăzător surdomut a învățat să vorbească, dar totuși Vasile Adamescu a reușit acest lucru. Mai mult, faptul că vorbește este mai puțin spectaculos despre modul în care a decis să-și trăiască viață, ajutându-i pe alții.

Vasile Adamescu și-a pierdut văzul și auzul la vârsta de 2 ani, după ce s-a îmbolnăvit de meningită. Așa a ajuns să trăiască în întuneric și în liniște totală. La început a trăit cu bunica sa, la țară, dar mai apoi s-a mutat la Cluj pentru a putea să ajungă la școala de nevăzători de aici. Cazul său, fiind unul aparte, a necesitat atenție specială.

Totul însă s-a schimbat atunci când Adamescu a ajuns să lucreze cu profesoara Florica Sandu. Experiența acesteia a ajutat-o să creeze un sistem educațional unic, prin care elevul ei să poată învăța să comunice. După un an s-a întâmplat minunea! Copil despre care s-a crezut că nu va vorbi niciodată a spus… „apa”. Doi ani mai târziu deja învăța să scrie și să citească.

Deși putea să spună cuvinte, Adamescu nu putea să înțeleagă ce-i transmit cei din jur decât dacă foloseau aceleași semne ca și profesoara Sandu. Astfel, educatorul a decis că elevul ei trebuie să învețe semnele alfabetului obișnuit. Acum, cei care vor să vorbească cu Adamescu nu trebuie să facă altceva decât să-i scrie în palmă, cu litere de tipar, ce vor să-i transmită.

După ce Florica Sandu s-a pensionat, Vasile Adamescu nu a mai avut nevoie de niciun fel de sistem educațional complex, el fiind capabil să învețe de la dascălii de la clasă. Așa se face că Adamescu a terminat liceul și chiar și facultatea, unde a studiat Psihopedagogie specială.

De aici Adamescu a ajuns să ajute chiar el alți copii cu dizabilități, fiind profesor timp de 27 de ani la școala de nevăzători din Cluj. Așa l-a cunoscut și pe Viorel Micu, unul dintre persoanele care-i sunt mereu alături.

„Eu l-am cunoscut acum 20 de ani la școala de nevăzători, aveam 7 ani. Am trecut pe lângă el pe coridor l-am salutat și mă mira faptul că nu îmi răspundea. Am aflat că este și nevăzător și surd. Apoi, am văzut o fetiță care îi scria în palmă și am cerut detalii. Am aflat că el repară cărți așa că mi-am rupt abecedarul ca să ajung la el, să-l cunosc. După aceea toată lumea rupea abecedare. El nu preda decât de la clasa a doua așa că în primul an nu mi-a fost profesor”, a povestit Viorel Micu.

Mai mult, Viorel și soția sa locuiesc împreună cu Vasile Adamescu pentru a putea să-l ajute. Cei trei au vândut mai multe proprietăți și și-au cumpărat o casă, asta pentru că profesorul vrea să aibă cel puțin un câine și o pisică, așa cum avea în copilărie.

În prezent, Vasile Adamescu își dedică timpul pentru a-i ajuta și pe alți copii cu dizabilități, chiar dacă a ieșit la pensie. Printre micuții pe care îi ajută acum se numără Rareș, un băiețel care era aproape sălbatic înainte să-l cunoască pe profesor.

În timpul liber, Adamescu scrie, citește, desenează, face modelaje în lut și călătorește. A mers de multe ori în străinătate, iar de pe lista s-a de obiective nu lipsesc autostrăzile. Îi place foarte mult viteza, iar dacă scoate o mână pe geam poate spune cu câți kilometri la oră circulă mașina în care se află.

Mai presus de orice, Adamescu a decis să împărtășească povestea sa și cu alții, așa că și-a scris autobiografia. Este singura carte de acest fel scrisă în țară de o persoană cu acest tip de dizabilități și a treia din lume.

Regrete? Unul singur, faptul că nu a avut copii. Deși a fost căsătorit de două ori, Adamescu nu a devenit tată. Spune însă că această dorință s-a compensat cumva prin faptul că a putut să aibă alături o mulțime de copii talentați, cărora le-a predat.

Cei care vor să citească povestea lui Vasile Adamescu pot cumpăra cartea „Înfruntând viața” din librării contra prețului de 30 de lei. De asemenea, există și o variantă audio a autobiografiei, pentru nevăzători.

Articole pe aceeași temă:

Povestea profesorului nevazator si surdomut care si-a scris autobiografia ajunge la Timisoara