Specialistul este de părere că podul de la Găvojdia poate fi restaurat și să devină pietonal, asemenea celui de la Cerneteaz. Cristian-Oliviu Gaidoș, istoric de artă și muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj a transmis că Podul de la Găvojdia ar putea fi integrat unui circuit turistic local alături de alte monumente din comună, precum Conacul Gartner, Conacul Bukovinszky, curia Schwab etc.

„De patru ani, Consiliul Județean Timiș se încăpățânează să dărâme, nejustificat mai multe poduri istorice, dintre care cel mai valoros se află la Gavojdia. Raționamentul acestui grav atentat asupra patrimoniului arhitectural al județului Timiș, deși este motivat la prima vedere de dorința modernizării infrastructurii rutiere, ascunde probabil interese politice și economice obscure.

În pofida semnalelor de alarmă, pe care mai multe ONG-uri (Asociația PRIN BANAT, Fundația PRO PATRIMONIU) și personalități care activează în domeniul conservării patrimoniului le-au tras, Consiliul Județean Timiș a refuzat cu obstinație să schimbe amplasamentul noilor poduri pentru a le proteja pe cele vechi”, a transmis Cristian-Oliviu Gaidoș.

Istoricul a mai precizat că îngrijorător este faptul că firma ieșeană care a realizat expertiza tehnică nu a ținut cont de caracteristicile podurilor istorice din Regatul Ungariei, așa cum sunt ele reliefate în bogata bibliografie de specialitate, de limbă maghiară ce-i drept.

„Podul boltit de la Găvojdia (peste pârâul Spaia), prin analogie cu construcții similare din același areal istoric (Pod Foeni, jud. Timiș; Podul Kapus din Gyula, comitatul Békés – 1816; Podul din Kölesdi, comitatul Tolna- 1830), după materialul de construcție utilizat (mixt – piatră și cărămidă) și formă (24.50 m lungime, 6 m lățimea utilă între parapete, două deschideri și o pilă centrală prevăzută cu avantbecuri în formă de pană pentru străpungerea gheții) datează de la mijlocului secolului al XIX-lea (1845-1848).

Poduri de piatră boltite, menționate în documente cu numele de Gewölbte brücke sau boltozott kőhid, indiferent de materialul folosit (piatră, cărămidă), au fost puține la număr și le regăsim doar pe drumurile principale supuse presiunilor de trafic (transport mărfuri și rute de poștalion). Până la începutul secolului XX, cele mai frecvente poduri au fost cele de lemn (fahíd), ușor de reconstruit și reparat.

Importanța acordată podului de la Găvojdia, care datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, rezidă în poziția geografică a localității aflată pe drumul principal de poștă dintre Lugoj (capitala Comitatului Caraș) și Orșova, orașul de la granița regatului maghiar (Lugos – Orsovai országút/államut, Lugos-Orsovaer Landstrasse)”, a afirmat specialistul de la muzeul din Lugoj.

Potrivit acestuia, prima secțiune a drumului de stat, între Lugoj și Jupa a fost administrată de trezoreria maghiară până la dizolvarea Graniței Militare Bănățene (1872). Podul de la Găvojdia s-a numărat printre cele 8 poduri (7 boltite din cărămidă, unul de lemn) și 24 de treceri peste canale menționate pe acest traseu în 1865. Întreținerea acestora s-a realizat prin taxele de drum percepute de Trezoreria Maghiară.

„Forma cărămizilor utilizate reprezintă un alt argument solid pentru datarea corectă a podului la mijlocul secolului al XIX-lea. Cele din prima jumătate a secolului al XIX-lea au dimensiuni care variază între 29-36 cm lungime, respectiv 5,5 – 6 cm lățime, și sunt realizate manual. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, odată cu înmulțirea fabricilor de cărămizi în Banat asistăm la o standardizare industrială, cărămizile ajungând să aibă 25 x 6,5 cm”, a mai spus Cristian-Ovidiu Gaidoș.

Conform muzeografului, deși podul a fost reparat în mai multe rânduri (1863, 1876, 1894) a continuat să facă parte din Drumul Național 6 (astăzi E 70) până în 1973. În acel an s-a realizat varianta ocolitoare a localității Gavojdia, iar podul a fost inclus în drum județean DJ 584A, la km 0+766.

„În ciuda eforturilor noastre comune de a salva de la demolare acest monument unic de arhitectură din zona Lugojului, care aparține patrimoniului preindustrial, am întâmpinat opoziția vehementă a Consiliului Județean Timiș. Cererea de clasare în regim de urgență a podului, pe care Direcția Județeană de Cultură Timiș a aprobat-o în 13 septembrie 2024 a fost contestată de Consiliul Județean Timiș.

La mijlocul lunii octombrie 2024, licitația pentru demolarea vechiului pod, respectiv ridicarea celui nou, a fost câștigată de firma COMPACT PRODUCT din Lugoj, pentru suma de două milioane de lei”, a mai adăugat Cristian-Oliviu Gaidoș, istoric de artă și muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj.

În replică, reprezentanții administrației județene au transmis pentru Tion că podul ar putea fi totuși salvat din calea demolării.

„În septembrie 2024, podul de la Găvojdia a fost clasificat temporar, de urgență. Consiliul Județean Timiș nu a depus contestație în acest sens. În prezent, se pregătește dosarul care va fi evaluat de o comisie a Ministerului Culturii, formată din specialiști care vor decide dacă podul va fi sau nu declarat monument istoric. Până la decizia finală a comisiei, nu va fi emis ordinul de începere a lucrărilor”, ne-au declarat reprezentanții CJ Timiș.

Foto: Cristian-Oliviu Gaidoș