Ce este fractura de platou tibial?

Platoul tibial este zona superioară a tibiei care formează baza articulației genunchiului. Aceasta preia și distribuie forțele transmise de la femur către restul membrului inferior. O fractură la acest nivel poate fi cauzată de:

• Accidente de intensitate mare (ex. accidente rutiere, căderi de la înălțime)
• Traumatisme ușoare, mai ales la persoanele cu osteoporoză.

Aceste fracturi pot varia de la simple, la complexe, în funcție de localizare și severitate. Clasificarea Schatzker este des folosită pentru a le descrie (șase tipuri, de la fracturi simple laterale la fracturi bicondilare cu deplasare complexă).

Importanța tratamentului și a recuperării

Tratamentul poate fi conservator (pentru fracturile fără deplasare) sau chirurgical (pentru cele cu deplasare semnificativă sau instabilitate). După tratament, începe procesul crucial de recuperare. Fără o recuperare adecvată, pacientul riscă rigiditate, pierderea mobilității articulare și artroză posttraumatică.

Planul de recuperare trebuie sa fie adaptat nevoilor și condiției fizice.

Faza 1 (0-6 săptămâni): Protecție și mobilitate ușoară

Această perioadă este critică pentru a permite vindecarea inițială a osului. În general:

• Genunchiul este imobilizat cu orteză, menținându-l într-o poziție stabilă.
• Sprijinul pe piciorul afectat nu este permis (de obicei 6 săptămâni), pentru a nu compromite consolidarea osoasă.
• Sunt permise mișcări pasive sau active ușoare: flexie/extensie a genunchiului (în orteză, cu limite impuse de medic).
• Exerciții izometrice (contracții statice) pentru a menține tonusul musculaturii coapsei (cvadricepsul, ischiogambierii) și a gambelor.

Exerciții recomandate:

• Contracții izometrice ale cvadricepsului: 5-10 secunde, de 10-15 ori, de 3-4 ori pe zi.
• Mobilizare pasivă a genunchiului cu ajutorul terapeutului sau al unei biciclete pasive (până la 30-45 de grade la început, crescând treptat).
• Mișcări ale gleznei pentru prevenirea edemului (flexie dorsală/plantară).

 

Faza 2 (6-12 săptămâni): Creșterea mobilității și reînceperea sprijinului

La 6 săptămâni, dacă radiografiile arată consolidarea parțială a fracturii, se poate începe sprijinul progresiv:

• Se începe cu sprijin parțial (cu cârje sau cadru de mers), crescând gradual la sprijin complet.
• Se crește treptat gradul de flexie a genunchiului (până la 90-100 de grade și mai mult).
• Se introduc exerciții de tonifiere ușoară (ex: extensii ale genunchiului fără greutate suplimentară, abducții de șold).

Exerciții recomandate:

• Ridicarea pe vârfuri (sprijin bilateral, la început).
• Ridicări ușoare de bazin (podul – „bridge”).
• Flexia și extensia activă a genunchiului (până la limita durerii).
• Exerciții de propriocepție ușoară (ex: stat pe un picior sprijinit cu degetele pe un perete).

 

Faza 3 (12-24 săptămâni): Consolidarea forței și a echilibrului

În acest interval, fractura este de obicei bine consolidată. Obiectivul devine recâștigarea forței și a stabilității genunchiului:

• Exerciții de forță progresivă cu benzi elastice sau greutăți mici (ex: extensii și flexii din șezând).
• Mers pe suprafețe inegale pentru stimularea propriocepției.
• Exerciții de echilibru și stabilizare (ex: stat pe o pernă de echilibru).

Exerciții recomandate:

• Genuflexiuni parțiale (în siguranță, cu sprijin).
• Urcat și coborât trepte (sub supraveghere).
• Bicicletă staționară, la început fără rezistență, apoi cu creștere treptată.

Faza 4 (după 6 luni): Revenirea la activități intense și sport

În funcție de tipul fracturii și evoluția fiecărui pacient, după 6 luni (sau mai mult), se pot relua:

• Alergarea ușoară pe teren plan.
• Exerciții avansate de forță și pliometrie (sărituri ușoare).
• Sporturile de impact (fotbal, baschet) doar după evaluarea medicului și a kinetoterapeutului.

Leziuni asociate

La aceste fracturi, adesea apar și:

• Rupturi de ligamente (LIA, LCM, LCL).
• Leziuni de menisc.
• Leziuni vasculare (artera poplitee).
• Leziuni nervoase (nervul peronier).

Complicații potențiale

• Artroză posttraumatică (din cauza afectării cartilajului articular).
• Infecții (dacă e operație deschisă).
• Calus vicios (vindecare anormală a fracturii).
• Rigiditate a genunchiului (dacă recuperarea e întârziată).

Sfaturi esențiale

• Fii consecvent(ă): exercițiile zilnice și mobilizarea controlată sunt cheia succesului.
• Nu forța durerea: dacă exercițiile provoacă durere acută, discută cu terapeutul.
• Monitorizează semnele de complicații (umflare excesivă, durere severă, roșeață sau febră).
• Controlează alimentația: aport adecvat de calciu, vitamina D și proteine pentru consolidarea osoasă.
• Vizite regulate la medicul ortoped: radiografiile de control sunt obligatorii!

Concluzie

Fractura de platou tibial este o leziune care necesită răbdare și disciplină. Cu un plan personalizat de recuperare, sprijin din partea echipei medicale și motivație, poți reveni la un stil de viață activ și chiar la sportul preferat. Nu te grăbi, urmează indicațiile specialiștilor și ai grijă de corpul tău!