Potrivit tradiției populare, în această zi toți sfinții din calendar s-ar aduna pentru a participa la liturghie în sobor și pentru a alunga înghețul ascuns în pământ și ape, vestind astfel apropierea primăverii. Ziua de 9 martie era considerată în vechime și începutul anului agrar, moment în care oamenii făceau numeroase pronosticuri meteorologice pentru lunile care urmau.

Se spune că dacă plouă în această zi, ploaia va cădea și în ziua de Paști. De asemenea, dacă se aud tunete, tradiția spune că va urma o vară cu recolte bogate. În schimb, dacă în ajunul sărbătorii vremea este foarte rece și pământul îngheață, iarna ar putea să se prelungească până la Sfântul Gheorghe.

Conform reprezentanților Muzeului Național al Banatului, în regiunea noastră tradiția spune că în această zi se oferă de pomană mucenici – preparați din apă, făină și nucă – alături de cele simbolice 40 de pahare de țuică sau vin, dar și nuci, poame și alune. Tot acum, oamenii merg în vii, livezi sau grădini, unde varsă puțin vin la rădăcina unui butuc de viță-de-vie sau a unui pom, în credința că astfel rodul va fi mai bogat. Locul este apoi înconjurat cu tămâie aprinsă, ca semn de ocrotire.

În credința populară se mai spune că toate persoanele care nu poartă nume de sfinți își pot sărbători în această zi onomastica.

Sărbătoarea este evocată și printr-o piesă de patrimoniu aflată în colecțiile Muzeul Național al Banatului din Timișoara. Este vorba despre o gemă romană paleocreștină realizată din carneol roșu, datată în secolul al V-lea. Pe piesă sunt reprezentați doi apostoli care țin o cruce cu brațele inegale, iar între ei apare o plantă – un simbol al credinței creștine timpurii.

Obiectul face parte din colecția Secției de Arheologie a muzeului și amintește de rădăcinile vechi ale creștinismului în această regiune.