Bucuria iudeilor la Intrarea lui Hristos în Ierusalim era nestăvilită. Ei strigau, zicând: „Osana ! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” ( Ioan 12, 13 ). Sf. Ev. Matei spune că mulțimea care mergea înaintea Lui striga: „Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului ! Osana întru cei de Sus !” ( Matei 21, 9 ), iar după cum afirmă Sf. Ev. Marcu, mulțimea aclama: „Osana ! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului ! Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David ! Osana întru cei de Sus !” (Marcu 11, 9 – 10 ). De asemenea, Sf. Ev Luca spune că mulțimile strigau: „Binecuvântat este împăratul care vine întru numele Domnului ! Pace în Cer și slavă întru cei de Sus !” (Luca 19, 38 ).

Înțelesul tuturor acestor osanale este același, numai cuvintele sunt diferite, pentru că mulțimea striga fără a fi strunită în vreun fel, așa cum se întâmplă de obicei în asemenea împrejurări, iar evangheliștii au redat ceea ce au auzit ei înșiși, diferențele fiind cele specifice care apar în relatarea evenimentelor de către martori diferiți. Cert este că avem de-a face cu strigăte de biruință și de slavă, pentru că cei mai mulți sperau că a venit Mesia care avea să îi elibereze din robia lor față de romani. S-au așteptat așadar ca El să fie un stăpân lumesc care le va aduce eliberare națională.

Cuvântul „osana” este ebraic și înseamnă „mântuiește” ( Sfântul Nicodim Aghioritul ). El provine dintr-un Psalm al lui David, care era cunoscut iudeilor pentru că se cânta în sinagogi: „O, Doamne, mântuiește !” ( Psalm 117, 25 – 27 ). Am putea spune că iudeii au adaptat un cuvânt liturgic la această împrejurare. Există și punctul de vedere că „osana” se tâlcuiește „harul lui Dumnezeu” ( Macarie Hrisochefalul ). Însă aceasta nu este un sens contradictoriu, pentru că Dumnezeu îi mântuiește pe oameni prin harul Său. Așadar, „osana” reprezintă un imn adresat Domnului, care înseamnă „mântuiește”, iar „întru cei de Sus” arată că Hristos nu este slăvit numai pe pământ, ci și de către îngerii din Cer (Sf. Grigorie Palama ).

Și astăzi, de Florii, creștinii țin în mâini ramuri, pentru că ele simbolizează primirea triumfală a lui Hristos și prezența virtuților. Această zi este precedată de 40 de zile de nevoință, de post și de rugăciune prin care creștinii se pregătesc pentru a-L întâmpina pe Hristos, Care va învia din morți. De aici înțelegem că nu este suficientă prăznuirea exterioară a acestor evenimente, ci este nevoie de o abordare existențială și interioară a lor, transmite preot iconom-stavrofor Horia Țâru.