Acesta se află pe partea interioară a genunchiului; rolul său principal este de a menține genunchiul stabil și de a împiedica „fuga” lui spre interior. Ajută, de asemenea, la controlul rotației tibiei și contribuie la stabilitatea generală a genunchiului împreună cu ligamentul încrucișat anterior (LIA). Din acest motiv, când cineva are o leziune de LCM, medicii verifică și dacă LIA este afectat.

LCM pornește de la femur și se prinde de tibie. Are două straturi:

• unul superficial, mai puternic
• unul profund, care este legat și de meniscul medial

O leziune a ligamentului colateral medial (LCM) este o întindere, o ruptură parțială sau completă a ligamentului. Este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului.

Leziunile LCM apar cel mai adesea după un impact asupra părții exterioare a genunchiului (care împinge genunchiul spre interior, mișcare numită valgus), atunci când piciorul este în contact cu solul și nu se poate mișca. LCM devine solicitat din cauza impactului, iar o mișcare combinată de flexie/valgus/rotație externă va duce la întinderea/ruperea fibrelor.

Atunci când ligamentul este lezat la momentul accidentării, este posibil să simțiți o durere imediată și ați putea auzi un pocnet sau un sunet de ruptură. În majoritatea cazurilor, partea profundă a ligamentului este deteriorată prima, iar acest lucru poate duce la leziuni ale meniscului medial sau la leziuni LIA.

Ca în cazul tuturor leziunilor ligamentare, leziunile LCM sunt de gradul I, II sau III (în funcție de gradul rupturii). Diagnosticul diferențial este necesar pentru a exclude leziunile care pot provoca aceleași simptome. Aceste leziuni sunt: ​​

• ruptură/leziune de menisc medial
• ruptură LIA
• fractură platoului tibial
• leziune sau fractură de femur
• subluxație/luxație patelară
• contuzie medială a genunchiului

Cum diagnosticăm?

Anamneza pacientului este importantă pentru a cunoaște localizarea durerii. După ce a stabilit locul în care doare, terapeutul trebuie să simtă dacă există sensibilitate sau umflare a țesuturilor moi. Pentru aceasta, trebuie să palpeze articulația genunchiului, iar de cele mai multe ori, durerea este localizată pe partea medială a genunchiului.

Examinare

O evaluare clinică este importantă pentru a stabili dacă leziunea este localizată la nivelul ligamentului medial sau dacă sunt afectate alte structuri. În primul rând, se poate obține o mulțime de informații din descrierea leziunii făcută de pacient. În al doilea rând, trebuie examinat și celălalt genunchi, astfel încât ambele membre inferioare să poată fi comparate.

La inspectarea genunchiului, este important să se determine prezența umflăturii și să se localizeze aceasta. În mod normal, se observă o umflătură pe partea medială a genunchiului. Este important să se palpeze ligamentul de-a lungul aspectului medial al genunchiului și să se evalueze sensibilitatea acestuia, notând locația (partea femurală vs. partea tibială) a sensibilității maxime. Având în vedere această constatare, putem fi aproape siguri că LCM este lezat. În al treilea rând, atenția la mecanismul leziunii este importantă pentru a identifica ce structuri sunt afectate.

În mod ideal, cel mai bun moment pentru examinarea genunchiului este imediat după leziune, înainte de apariția spasmelor musculare. Pentru pacienții care prezintă spasme musculare severe, este de obicei suficient să li se acorde o perioadă de imobilizare de 24 de ore pentru relaxare.

Imagistica prin rezonanță magnetică este, de asemenea, un instrument important pentru examinarea unei leziuni a LCM. În prezent, este singurul instrument care poate vizualiza afectarea morfologică și funcțională a articulației.

Management medical:

• leziunile de gradul I produc durere fără laxitate
• leziunile de gradul II sunt adesea mai dureroase
• leziunile de gradul III pot fi mai puțin dureroase, deoarece ligamentul este complet rupt

Rolul kinetoterapiei

Tratamentul unei leziuni a LCM necesită rareori intervenție chirurgicală. În cazurile în care există instabilitate după tratamentul conservator sau în cazurile de instabilitate persistentă după reconstrucția LIA, se poate opta pentru repararea sau reconstrucția chirurgicală. Cele mai izolate leziuni ale LCM sunt tratate cu succes nonoperator, cu orteze sau imobilizare. Câțiva pași simpli de tratament, împreună cu reabilitarea, vor permite pacienților să revină la nivelul anterior de activitate.

Cea mai mare parte din protocoalele de recuperare se concentrează pe mobilitatea genunchiului, reducerea inflamației, protejarea susținerii greutății, progresia către exerciții de întărire musculară și stabilitate. Scopul general este ca sportivul sau pacientul să revină la activitățile normale.

Reabilitarea ligamentului:

A. Prima fază

• durează 1-2 săptămâni.
• controlul umflăturilor prin aplicarea de gheață timp de 15 minute la fiecare două ore (primele două zile).
• menținerea amplitudinii de mișcare cu accent pe extensia completă și flexia progresivă, după cum este tolerat

B. Faza a doua

• începând cu săptămâna trei, obiectivele privind amplitudinea mișcărilor sunt aceleași ca în prima fază

C. Faza a treia

• din săptămâna a cincea
• susținerea completă a greutății pe genunchiul accidentat
• amplitudinea mișcării trebuie atinsă complet și trebuie să fie egală cu cea a genunchiului neaccidentat

D. Faza a patra

• la șase săptămâni după accidentarea la genunchi
• scopul exercițiilor terapeutice este mai concentrat pe mișcările specifice sportului sau pe cele zilnice

Cum putem preveni accidentarea?

Ca în multe cazuri, o încălzire suficientă ajută la prevenirea leziunilor. Exerciții care vizează mușchii picioarelor și ai trunchiului, echilibrul, tehnici de aterizare și alinierea corectă a articulațiilor previn deplasarea laterală a trunchiului și valgusul excesiv al genunchiului.

Există mai multe metode de reabilitare pentru o leziune a LCM, odihna fiind însă cea mai importantă. În timp ce se odihnește, LCM are timp să se recupereze. Există și alte tehnici de reabilitare, cum ar fi mobilizările patelare/ale țesuturilor moi și masajul prin fricțiune, antrenamentul mersului, terapia la rece etc. În situații rare, este necesară intervenția chirurgicală.