Prima campanie împotriva câinilor comunitari a început în 2001, când fostul primar al Capitalei, Traian Băsescu, a semnat un acord cu două organizaţii de protecţie a animalelor, prin care problema maidanezilor urma să fie rezolvată prin castrare. De asemenea era prevăzut ca animalele să fie luate în evidenţă şi marcate cu zgărzi roşii sau albastre. Programul a funcţionat o lună şi jumătate, după care măsurile au devenit mai dure.
Printr-o ordonanţă, contestată la vremea aceea de iubitorii de animale, se impunea eutanasierea câinilor comunitari bolnavi, bătrâni sau agresivi, precum şi a celor nerevendicaţi la timp de stăpâni. În câteva luni, au dispărut de pe străzile Capitalei peste 40 de mii de câini maidanezi.
Organizaţiile pentru protecţia animalelor, inclusiv cea condusă de Brigitte Bardot, artişti, intelectuali, precum şi voci ale comunităţii internaţionale au cerut încetarea masacrului. În noiembrie 2001, legislaţia a fost îndulcită.
Noile norme au permis fundaţiilor, asociaţiilor şi persoanelor fizice să adopte maidanezi. Urma să fie eutanasiaţi doar câinii agresivi sau bolnavi cronic. Iubitorii de animale au sărit în ajutorul câinilor, cumpărându-le libertatea.
Nu toţi şi-au asumat însă şi responsabilitatea de a-i găzdui, astfel că mulţi dintre câinii comunitari adoptaţi au ajuns, înapoi, pe străzi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!