Filmul „Crăciun cu Ramon”, regizat de Jesús del Cerro, continuă povestea personajului interpretat de Pavel Bartoș, surprinzându-l într-o nouă etapă a vieții: viitor tată, soț devotat și, ca de obicei, mereu în mijlocul unor situații neprevăzute. În această a doua parte, Ramon pornește într-o nouă misiune, încercând să o aducă acasă pe nepoata soției sale înainte de sărbători.

Alături de el rămân cei trei prieteni emblematici din primul film, interpretați de Bogdan Farcaș, Iulian Postelnicu și Bogdan Horga. Distribuția este întregită de actori îndrăgiți precum Andreea Vasile, Alina Chivulescu, Adrian Titieni, Paul Ipate, Anisia Gafton, Sorin Tofan, Răzvan Vicoveanu, Alexandru Minculescu – Mincu, Ana Maria Calița, iar revelația producției este tânăra Anastasia Haiducu, selectată dintre aproape 150 de copii.

Filmul se află în plin turneu prin țară, iar una dintre cele mai așteptate opriri a fost la cinematografele din Timișoara, oraș cu o însemnătate aparte pentru Pavel Bartoș.

Cu această ocazie, am stat de vorbă cu actorul despre începuturile sale pe scenele timișorene, despre legătura afectivă cu orașul, dar și despre bucuria pe care a vrut să o transmită prin filmul „Crăciun cu Ramon”.

Ați spus în trecut că Timișoara a fost tot timpul acasă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să reveniți astăzi, aici, pentru premiera filmului?

„Eu la Timișoara am debutat, adică a fost una dintre primele scene pe care am jucat la Teatrul Național, la Opera Națională, pentru că e o instituție tare, tare, tare frumoasă, care înglobează toate aceste patru instituții la un loc: Teatrul Național, Teatrul Maghiar, Opera Națională, Teatrul German. Și am avut ocazia să joc la Teatrul Național, și bineînțeles că am făcut foarte multe colaborări și cu Opera și cu Teatrul Maghiar. Și m-am simțit tare bine.

Tot timpul, dar tot timpul, m-am simțit tare bine aici. Voi avea și un spectacol la Opera Națională: «Liliacul»; vin cu mare drag să-l joc, pentru că mie publicul din Timișoara mi-a oferit tare, tare mult. Și cumva încerc să-i întorc, de câte ori am ocazia, tot binele pe care mi l-a făcut în general. Orașul, oamenii, teatrele în care eu am jucat, e un fel de acasă. Aici m-am și căsătorit, așa că sunt multe, multe lucruri care mă leagă de Timișoara.”

Se face aproape un an de când ați fost ultima dată pe scena Operei din Timișoara. Pentru 2026 aveți planuri să reveniți pe scena din oraș?

„Nu, pentru că acest turneu de distribuție, această caravană a filmului «Crăciun cu Ramon», e una dintre cele mai mari și se va termina pe data de 21 decembrie. Îmi doresc ca după aceea doar să stau și să nu fac nimic. Să stau alături de cei dragi mie, să sărbătoresc Crăciunul și Revelionul, dar vreau să nu fac nimic. Este prima dată când înțeleg termenul de «sărbători liniștite». Așa mi le doresc.”

Având în vedere că reveniți în rolul lui Ramon, ce v-a determinat să acceptați? Ați plănuit de la început să faceți mai multe filme?

„Eu tot timpul când fac, nu mă gândesc că voi face franciză, că voi face 2, 3, 4, 5, 6, 7, nu. Eu, când mă gândesc, fac un film care să bucure. Așa cum vreau, prin tot ceea ce fac, să bucur lumea. Pentru că e destul de multă tristețe pe lumea asta, avem destul de multe bune și rele în viața noastră. Astfel, eu mi-am dorit doar să bucur lumea. Să fac lumea să se simtă bine.

Bineînțeles, muzele mele sunt copiii mei și atunci mă gândesc tot timpul din perspectiva lor, cum le-ar plăcea lor.

Dar «Crăciun cu Ramon» s-a născut la cererea publicului. A avut succes primul film, peste 200.000 de spectatori în cinematografe, după aceea pe platforma de streaming a stat 11 zile, unde a fost cred că cel mai vizionat film. De ce? Pentru că era foarte safe, era și pentru copii, adică pentru toată familia.

Eu cu Jesús del Cerro am făcut anteriorul film de Crăciun «Ho Ho Ho», în 2008, și de atunci ne-am promis că vom mai face încă unul. Și am zis că este momentul prielnic să-l introducem pe Ramon, acest minunat personaj, într-o poveste de Crăciun. Și așa s-a întâmplat.”

Ce reprezintă, în opinia dumneavoastră, un „film bun de familie”, un film care să aducă laolaltă toate generațiile?

„Mă uit în săli și văd reacția oamenilor. Văd bunici, părinți, nepoți, copii, iubiți, iubite, adolescenți. Văd aproape patru generații la film, ceea ce este extraordinar. Cred că este printre puținele filme românești care pot aduna patru generații la film, dacă nu mai mult. Am avut și o doamnă de 80 de ani care a sărbătorit cu noi, ne-a spus «Vreau să-mi fac cel mai frumos cadou de ziua mea», și a venit la «Crăciun cu Ramon».

Acest film este ca și Crăciunul, trebuie să-l sărbătorești în familie, cu cei dragi ție. De aceea eu invit să veniți cu cineva drag la cinema, pentru că aici, o oră și jumătate, sunteți doar ai filmului. Nu sunteți deranjați de telefon, de curier, de vecin, vecină. O oră și jumătate cred că petreceți poate cel mai frumos timp de calitate în preajma celor dragi vouă.”

Aţi colaborat din nou cu regizorul Jesús del Cerro. Cum a fost această reîntâlnire profesională? Credeți că a adus un plus pentru film?

„Da, pentru că suntem parteneri. Noi ne-am simțit atât de bine și am colaborat atât de bine la primul film, «Ho Ho Ho», încât după ne-am promis că vrem să facem filme împreună. Suntem pe aceeași undă, avem aceleași valori, simțim la fel filmul, vrem să scoatem doar lucruri bune în evidență.

Eu vreau ca, după filmele mele, lumea să fie un pic mai fericită. Să-și reamintească că oamenii sunt buni și că viața merită trăită zi de zi, nu doar de Paști sau de Crăciun. Să ne bucurăm că ne trezim dimineața și suntem sănătoși. În prag de sărbători devenim mai buni, dar eu aș vrea să fie așa tot timpul. Și eu uit de multe ori, dar îmi reamintesc și zic atât timp cât te trezești, ești sănătos, faci ceea ce-ți place, ești un om norocos.”

Aveți în plan colaborări viitoare?

„Normal. Acum depinde foarte mult de întâlnirea cu publicul. Pentru că un film are două vieți: până se naște, în preproducție, producție, postproducție, și după aceea începe drumul lui către spectator. Și acolo este foarte fluctuant. De aceea am vrut să venim în 26 de orașe, să ne întâlnim cu oamenii. Vrem ca filmul să ajungă la cât mai mulți. Și ne bucurăm enorm când vedem că vine lumea cu familii.”

Ramon este acum într-o altă fază, ca soț și viitor tată. Cum ați abordat personajul față de primul film?

„În primul rând, l-am considerat un pic mai matur acum, trecând prin niște experiențe. Nu mai e singur, nu mai e burlac, nu mai e în căutarea iubirii. A găsit-o, va deveni tătic, încearcă să devină responsabil. Poate e speriat, poate e bucuros. E ca orice viitor tătic, dar e foarte entuziast.

Apoi descoperă că soția lui are o nepoată la Oradea și se gândește să facă cel mai frumos cadou de Crăciun: să îi aducă nepoata acasă. El crede că nimeni nu trebuie să fie singur de Crăciun.

Și pornește în această peripeție. El crede că se duce azi și diseară se întoarce, dar lucrurile nu sunt așa ușoare. Oricât te străduiești să faci bine, nu tot timpul îți iese, uneori îți iese pe dos.

Și după ce aproape compromite un Crăciun, să vedem dacă până la urmă îl salvează. Dar ce este cert e că noi, în acest film, avem dovada că Moș Crăciun există.”

Cum a fost să filmați la Oradea?

„A fost minunat, pentru că am întâlnit acolo niște parteneri grozavi. Am fost în multe localități să vedem unde putem filma și Oradea ne-a oferit toate cele trei ingrediente: piață deschisă, râu și cetate. Le-am avut pe toate acolo. În plus, oamenii au dorit foarte mult să filmăm acolo. Este nevoie de sprijin logistic, nu e ușor să muți 120 de oameni într-un oraș și să-i ții 14-15 zile. Ei ne-au oferit tot sprijinul.

Oradea s-a reinventat foarte frumos, și au vrut să arate asta. Autoritățile au înțeles că prin film îți poți promova extraordinar orașul. Times Square și alte locuri sunt cunoscute datorită filmelor.

Valorile orașului și valorile din «Ramon» s-au împletit perfect. Au fost multe puncte comune.”

Aveți un mesaj pentru timișoreni și pentru restul publicului care va veni la film? Cu ce vreți să plece după „Crăciun cu Ramon”?

„Pentru mine, Timișoara înseamnă cu totul altceva. E un fel de acasă. Și când e acasă, ești mai emoționat, îți dorești ca bucuria pe care o oferi să fie la același nivel cu bucuria celor care te primesc.

Știu ce film frumos și minunat am făcut și știu că timișorenii vor aprecia acest lucru. Ei sunt oameni tare, tare buni și consumatori de cultură. Eu am o relație foarte frumoasă cu Timișoara.

Le transmit că, dacă vor să intre în spiritul sărbătorilor sau să ofere un cadou celor dragi de Moș Nicolae sau de sărbători în general, și poate cel mai frumos cadou este să-i aducă la film. Să-și aducă toată familia.

Le garantez că toată lumea le va mulțumi și vor face cel mai frumos cadou de sărbători. Am lucrat atât de mult la acest film și știu câtă bucurie am pus în el, și vreau ca această bucurie să se reverse peste toți cei care vin. Și sunt sigur că, după film, oamenii vor realiza că da, într-adevăr, oamenii sunt buni. Noi doar ne complicăm viața câteodată teribil de mult. Dar trebuie să ne reamintească cineva acest lucru: că noi suntem buni.