Cum a apărut ideea

În anii ’70, Rotterdamul trecea printr-un amplu proces de reconstrucție, căutând să se reinventeze după distrugerile suferite în Al Doilea Război Mondial. Autoritățile locale au dorit un proiect care să îmbine funcționalitatea cu inovația, într-o zonă de tranzit pietonal din apropierea vechiului port (Oude Haven). Soluția a venit din partea arhitectului olandez Piet Blom, cunoscut pentru viziunea sa neconvențională asupra locuirii urbane.

Blom propune un concept radical: un „sat vertical”, în care fiecare unitate locativă este un copac, iar întregul ansamblu reprezintă o pădure. Casele nu urmau să fie doar locuințe, ci parte dintr-un ecosistem urban creativ, menit să inspire și să uimească. Proiectul a fost finalizat în 1984, iar în ciuda controverselor inițiale, a devenit rapid unul dintre cele mai populare repere ale Rotterdamului.

Cum arată o casă cub?

Kubuswoningen include 38 de case standard și 2 „super-cuburi”, toate construite în același stil: cuburi galbene, rotite la 45° și amplasate pe piloni hexagonali din beton. De la distanță, par aproape instabile – dar în realitate, structura este solidă, calculată cu precizie inginerească.

Fiecare casă are aproximativ 100 de metri pătrați, însă din cauza unghiurilor abrupte, doar circa 70 mp sunt practic utilizabili. Spațiul interior este împărțit pe trei niveluri:

• La parter se află zona de zi, cu bucătărie și living – camere cu tavane oblice și ferestre amplasate în unghiuri neașteptate;

• La etajul doi – dormitoarele și baia, într-un spațiu mai protejat vizual;

• La nivelul superior – o mică seră sau zonă de relaxare, cu o panoramă aparte asupra orașului.

Traiul într-o astfel de casă presupune, în primul rând, adaptare: nu poți folosi mobilier obișnuit, unghiurile afectează simțul orientării, iar lumina naturală intră din direcții neobișnuite. Însă locatarii spun că tocmai acest „haos geometric” este farmecul principal.

De la utopie locuibilă la atracție turistică

În prezent, doar o parte din case mai sunt locuite permanent – altele au fost transformate în locuințe de închiriat pentru turiști sau spații creative. Una dintre ele, „Show Cube”, este deschisă vizitatorilor și funcționează ca muzeu interactiv, unde poți explora interiorul unei case cub și înțelege cum este să locuiești într-un spațiu aproape imposibil.

Ansamblul este conectat pietonal cu Markthal, celebrul complex cu acoperiș parabolic și fațade de sticlă, dar și cu vechiul port Oude Haven, plin de cafenele, baruri și restaurante. În apropiere se află și Podul Erasmus, un alt simbol al arhitecturii avangardiste din Rotterdam.

Kubuswoningen au devenit astfel nu doar un simbol al orașului, ci și o destinație obligatorie pentru pasionații de arhitectură contemporană, urbanism alternativ sau fotografie de oraș.

Un experiment care a supraviețuit timpului

La început, multe voci au pus sub semnul întrebării proiectul lui Piet Blom. Unii au considerat că este inutil de complicat, greu de mobilat și prea scump pentru a fi replicat. Alții au salutat curajul arhitectului și dorința de a reinventa spațiul domestic într-un mod profund creativ.

În timp, percepția publicului s-a schimbat: ceea ce părea o excentricitate arhitecturală s-a transformat într-un simbol cultural al orașului și într-un exemplu de design urban îndrăzneț. Kubuswoningen sunt acum menționate în ghidurile internaționale de arhitectură și turism alternativ, alături de construcții celebre precum Casa Dansatoare din Praga sau Hundertwasserhaus din Viena.

Casele Cub au fost afectate, în decembrie 2007, și de un incendiu serios. Focul a pornit de la una dintre ele, dar s-a extins rapid la altele două. Apropierea dintre cuburi și unghiurile neobișnuite au îngreunat intervenția pompierilor, dar, până la urmă, nimeni nu a fost rănit grav.

Totuși, mai multe locuințe au fost serios avariate, iar incidentul a ridicat semne de întrebare legate de siguranța anti-incendiu a designului. După incendiu, autoritățile locale au efectuat controale de securitate, iar unele dintre case au fost renovate. În ciuda acestui eveniment, popularitatea complexului nu a scăzut.