Preotul iconom-stavrofor Horia Țâru vorbește despre viața și activitatea lui Antim Ivireanul, despre contribuția sa la dezvoltarea tiparului românesc și despre destinul tragic al mitropolitului.

„În literatura românească a orânduirii feudale, mitropolitul Antim Ivireanul ocupă un loc de seamă. Istoriografia veche a văzut în el numai pe priceputul tipograf, talentatul orator, sârguinciosul mitropolit, nu și pe patriotul, omul politic și biciuitorul obiceiurilor unei clase de parveniți”, explică preotul Horia Țâru.

Viața lui Antim Ivireanul este mai greu de reconstituit pentru perioada de dinaintea venirii sale în Țara Românească. Se știe că s-a născut în sudul Dunării, iar numele de Ivireanul este legat de Mănăstirea Ivir din Muntele Athos, unde, potrivit tradiției, s-ar fi călugărit.

„Biografia lui este greu de conturat, mai ales pentru perioada premergătoare aducerii sale în Țara Românească. S-a născut în sudul Dunării, numele de Ivireanul l-a luat de la Mănăstirea Ivir, din Muntele Athos, unde s-ar fi călugărit”, spune preotul Horia Țâru.

Potrivit mărturiilor lui Anton Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care l-a cunoscut îndeaproape, Antim Ivireanul s-ar fi numit Andrei înainte de călugărie. Părinții săi se numeau Ioan și Maria.

Constantin Brâncoveanu l-a adus în Țara Românească și l-a implicat în proiectele sale culturale.

Antim Ivireanul și începuturile activității tipografice

Antim apare în documentele vremii la București încă din 1691, când tipărește o carte de literatură parenetică, „Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon”, în traducerea grecească modernă a lui Hrisant Notaras.

Cartea este semnată de ieromonahul Antim.

Activitatea sa tipografică a continuat în anii următori. În 1693 tipărește „Evangheliarul greco-român”, iar în 1694 „Psaltirea românească”. Din această ultimă lucrare provin primele opt versuri înscrise pe stema țării.

„În vremea lui Constantin Brâncoveanu se încearcă introducerea limbii române liturgice, ca limbă înțeleasă și vorbită de popor. Antim Ivireanul a avut un rol important în acest proces și în dezvoltarea tiparului în limba română”, explică Horia Țâru.

Între 1684 și 1704, Antim Ivireanul a fost egumen la Mănăstirea Snagov. La 16 martie 1705 a fost ales episcop al Râmnicului, în locul lui Ilarion.

În doar trei ani de activitate la Râmnic, a tipărit zece titluri de cărți.

După moartea mitropolitului Teodosie, care păstorise Biserica din Țara Românească timp de aproximativ 40 de ani, Antim Ivireanul a fost ales mitropolit. Înscăunarea sa a avut loc la 22 februarie 1708.

„Ca mitropolit, Antim a dovedit nu numai calități de pastor, ci și de orator. Cuvântările sale au rămas cunoscute, iar una dintre ele este consemnată în «Didahii», cuvântarea pe care a ținut-o la înscăunare”, spune preotul Horia Țâru.

Un mitropolit implicat și în problemele vremii

Antim Ivireanul nu a fost doar un ierarh preocupat de activitatea bisericească și culturală. A avut și poziții ferme față de realitățile politice ale epocii.

„Se exprima cu ură împotriva turcilor, ca unii ce-i cotropiseră țara, dar și împotriva tuturor acelora care din interese meschine acceptau jugul crâncenei exploatări otomane”, afirmă Horia Țâru.

Implicarea sa în problemele politice ale Țării Românești a provocat însă opoziție.

După schimbarea domnitorului și venirea lui Nicolae Mavrocordat, poziția lui Antim Ivireanul a devenit tot mai dificilă. Potrivit relatării prezentate de preotul Horia Țâru, Mavrocordat i-ar fi cerut patriarhului ecumenic Eremia al III-lea să îl caterisească.

„Amestecul lui Antim în politica Țării Românești nu convenea multora. Nicolae Mavrocordat a cerut patriarhului ecumenic Eremia al III-lea să-l caterisească”, spune preotul.

Antim a fost îndepărtat din scaunul de mitropolit și urma să fie trimis în exil, spre Muntele Sinai.

Drumul spre exil avea să se transforme însă într-un destin tragic. În septembrie 1716, Antim Ivireanul a fost ucis, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița, în apropiere de Adrianopol.

Viața sa rămâne legată de dezvoltarea tiparului, de promovarea limbii române în cult, de activitatea culturală a epocii brâncovenești și de una dintre cele mai dramatice perioade din istoria Bisericii și a Țării Românești.

În 27 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, cel care a rămas în istorie atât ca ierarh și tipograf, cât și ca una dintre personalitățile marcante ale culturii românești de la începutul secolului al XVIII-lea.