„Război e când omul nu mai e om. Când tot ce era al vieții nu mai are valoare” , scria Ludwig Stephan Johannes Schwarz, citit, tradus și citat de Henrike Brădiceanu- Persem, coordonatoarea cercului literar Stafette, la Centenarul celebrat luni, 8 decembrie 2025, în Dolaț.

Dramaturg, romancier, jurnalist, traducător, Ludwig Schwarz s-a născut în 1925 la Dolaț, cândva un sat aproape exclusiv șvăbesc, pedant și plin de farmec, cu o biserică catolică mare, cu trotuare de cărămidă până la ultima străduță, case cu trepte acoperite și cercevele cu modele. A trăit doar 56 de ani și, cum se spune, viața lui a fost un roman, unul foarte dramatic. A studiat construcții și arhitectură la Berlin, apoi a venit războiul, în care a luptat, l-a detestat din tot sufletul, a fost rănit, apoi a fost prizonier, familia sa a fost deportată în Bărăgan.

În 1956, la mijlocul „obsedantului deceniu”, s-a stabilit la Peciu Nou, unde a trăit și și-a scris opera literară. Comuniștii nu i-au permis să lucreze nici măcar ca necalificat în construcții, în pofida studiilor și calificării sale. Ani mai târziu, după moartea lui Stalin, a muncit ca zilier și a săpat parcele în agricultura cooperatistă. A debutat în 1958 cu volumul de proză „Das Schlüsselbrett”, urmate de  „Man bringt nicht viel mit aus Cherbourg” (1969), „Lache is steierfrei” (1972) și „Hier ist ein Weg” (1978). Ludwig Schwarz este autorul singurului roman scris în dialectul șvabilor bănățeni, în 4 volume, din care primele trei s-au tipărit în cursul vieții sale. Primele sale două piese  de teatru, „Mer macht sich halt Sorche” (1968) și„ Buwe, was han mer heit?” (1969) au fost interpretate de formații de amatori, iar următoarele „Die Husarenkammer” (1969) și „Matthias Thill” (1977) au intrat în anii ’70 în repertoriul Teatrului German de Stat Timișoara, al cărui manager, Lucian Vărsăndan, a fost prezent, luni, la evenimentul de la Dolaț, onorând memoria scriitorului.

În 1979, Ludwig Schwarz a publicat o antologie de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, cu titlul „Fechsung”, în care a reunit creațiile a 23 de autori. A tradus în germană opere literare ale unor scriitori români și maghiari. În calitate de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ludwig Schwarz a primit în 1978 premiul filialei din Timișoara a Uniunii. În iulie 1981, la București s-a desfășurat Congresul Uniunii Scriitorilor din România, la care Schwarz urma să țină un discurs. Cu doar o zi înainte de deschiderea lucrărilor, Schwarz a suferit un infarct și a murit la hotelul din București unde era cazat. Manuscrisul cuvântării sale, redactat în limba română, a fost găsit în camera de hotel și recuperat de prieteni. Textul a fost citit într-o traducere germană în anul 1981, la cercul literar Adam-Müller-Guttenbrunn din Timișoara și ulterior a fost publicat, în varianta originală în limba română, în nr. 4/1989 al revistei de exil „Alergătorul de la Marathon” ce apărea la Århus, în Danemarca.

 

Nenorocirile care l-au urmărit în viață nu l-au înfrânt, nu l-au înrăit, nu l-au amuțit. Până la sfârșit, Schwarz a rămas – iar opera sa o dovedește- un umanist profund, pacifist, înțelept, cu un aparte umor amar și o profundă iubire pentru cultura comunității căreia îi aparținea. Scrierile sale păstrează cu un farmec mustos dialectul șvabilor bănățeni, un patrimoniu aproape pierdut odată cu exodul nemților „vânduți” de regimul Ceaușescu. Vremurile de glorie și trai bun ale Dolațului au pierit tot atunci. Șvabii au plecat cu „formularele mari” sau ilegal, satul s-a depopulat, casele lor îngrijite s-au ruinat, biserica s-a dărăpănat și ea. De azi însă, pe zidul Căminului Cultural din Dolaț, recent renovat, stă o placă cu numele lui Ludwig Schwarz, iar în aer o promisiune de reviriment al Dolațului, cu oameni și istorii noi.

Inițiat de Dorin Imbrescu și moderat de învățătoarea Amalia Takacs și arhivistul-șef al Arhiepiscopiei Romano- Catolice din Timișoara, Claudiu Călin, Centenarul Ludwig Schwarz la Dolaț a fost organizat de Primăriile Livezile și Peciu Nou. Evenimentul a reunit oameni din comunitatea locală, inclusiv pe unul dintre ultimii șvabi dolățeni, Jakob Friedmann, care l-a cunoscut pe Schwarz, dar și reprezentanți ai Asociației Șvabilor din Germania, scriitori, dascăli, preotul paroh catolic Lokodi Attila. Corul Dor bun, din Livezile, condus de bunul și dedicatul preot Petru Achim, a susținut un recital de colinde în română și în germană.

Celebrarea Centenarului Ludwig Schwarz a continuat astăzi, 9 decembrie 2025, la Peciu Nou, acolo unde scriitorul a trăit cea mai mare parte vieții sale și unde și-a scris cărțile.