Spre deosebire de multe alte sărbători importante, această zi este una de post, deoarece amintește credincioșilor de Patimile și moartea Mântuitorului.

Sărbătoarea este considerată cea mai veche dintre cele dedicate în mod special cinstirii lemnului Sfintei Cruci.

Potrivit tradiției, primul dintre evenimentele comemorate la 14 septembrie este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața credincioșilor.

Descoperirea este legată de Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Aceasta ar fi poruncit căutarea Crucii pe Golgota, locul răstignirii lui Hristos.

În urma săpăturilor au fost descoperite trei cruci, însă problema era identificarea celei pe care fusese răstignit Mântuitorul.

Tradiția consemnează că Patriarhul Macarie al Ierusalimului a apropiat, pe rând, cele trei cruci de trupul unei femei care murise. Potrivit relatării, aceasta a înviat în momentul în care a fost atinsă de una dintre cruci. Minunea a fost considerată dovada că fusese identificată Crucea lui Hristos.

Ulterior, Patriarhul Macarie a poruncit ca Sfânta Cruce să fie ridicată într-un loc înalt, astfel încât să poată fi văzută și cinstită de întregul popor. Evenimentul este datat în 14 septembrie 335.

Cum a ajuns Sfânta Cruce în Persia

Cel de-al doilea moment comemorat la această sărbătoare este legat de un episod dramatic din istoria Ierusalimului.

În anul 614, împăratul persan Hosroe al II-lea a cucerit Ierusalimul, iar Sfânta Cruce a fost luată și dusă în Persia.

Potrivit tradiției, lemnul Sfintei Cruci a rămas în mâinile perșilor timp de aproximativ 14 ani.

Situația s-a schimbat în timpul împăratului bizantin Heraclius, care i-a învins pe perși și a recuperat Sfânta Cruce.

În anul 629, aceasta a fost readusă la Ierusalim și depusă cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt. Un an mai târziu, la 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia ar fi înălțat din nou Sfânta Cruce în fața credincioșilor.

O sărbătoare care a pornit de la Ierusalim

Înălțarea Sfintei Cruci a avut inițial un caracter local, fiind celebrată la Ierusalim, unde era păstrată o parte din lemnul Crucii.

O cronică anonimă plasează începuturile sărbătorii în anul 335, când a fost sfințită celebra biserică ridicată de împăratul Constantin cel Mare deasupra mormântului Mântuitorului.

Sfințirea basilicii a avut loc la 13 septembrie, iar în ziua următoare, în fața episcopilor și credincioșilor adunați la Ierusalim, episcopul Macarie ar fi înălțat Sfânta Cruce pentru a putea fi văzută și venerată de toți cei prezenți.

Treptat, sărbătoarea s-a răspândit în lumea creștină. În secolele următoare, ea a ajuns și la Constantinopol și apoi în întreaga Biserică de Răsărit.

De ce se ține post de Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci are o particularitate importantă: este prăznuită cu post.

Motivul este legătura directă dintre sărbătoare și Patimile Mântuitorului. Sfânta Cruce nu este doar un simbol al biruinței creștine, ci amintește și de suferința și moartea lui Iisus Hristos.

Pentru credincioși, ziua de 14 septembrie reprezintă astfel atât un moment de cinstire a Sfintei Cruci, cât și unul de reculegere și rugăciune.

Surse: crestinortodox.ro și doxologia.ro