Paul-Eugen Banciu s-a născut în 30 noiembrie 1943, în Botoșani, a făcut primii ani de școală în Alba Iulia, a absolvit liceul la Hunedoara, apoi Facultatea de Arte Plastice la Timișoara și Facultatea de Filosofie la Cluj-Napoca. Debutul său în revista Orizont s-a petrecut în 1972, cu proza „Servus, Irina”. Primul său roman, „Casa Ursei Mari”, publicat de Editura Dacia în 1978, a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România și a devenit apoi scenariul unui film de mare succes, propulsându-l pe autor, de la bun început, ca romancier de elită.

A publicat peste 25 de volume, majoritatea romane și eseistică. A fost directorul Bibliotecii Județene Timiș din 1992 până la pensionare, în 2010. Biroul lui era mereu, pentru confrați de breaslă, pentru prieteni, oameni dedulciți la escalade intelectuale, o „cameră a lanternei” cu o lupă a minții impresionantă, ce magnifica realitatea sau, după vremuri, un giroscop infailibil pentru conservarea acelui sublim moment cinetic pe care -l vâna și capta, ca nimeni altul, în romanele lui fascinante, despre singurătate. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, Uniunea Ziariştilor din România, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor din România.

A fost un montaniard fanatic. I-au împărtășit pasiunea și Rodica Regep Banciu, soția lui timp de o lungă și fericită viață împreună, și fiicele lor, Eugenia și Ioana, toate trei distinse artiste vizuale. Tuspatru au urcat creste, au bătătorit poteci prin munți de pe când fetele erau mai mici decât rucsacul romancierului, în explorări – ale muntelui și ale sinelui- aproape ritualice, care le-au definit viața împreună. Imediat ce s-a pensionat, s-a retras în munți, la casa din Brebu, și a continuat să scrie printre plantele pentru ceai uscate pe ziare vechi care-i preamăreau opera, printre cărți, pisici, compoturi, scrumiere, pastile pentru stomac, obiecte și tandrețuri care nu țineau seama că este unul dintre cei mai mari romancieri români dintotdeauna, un ilustru autor de lume literară, ci un om extraordinar de bun, de sincer în scepticismul lui fisurabil prin omenie.

A fost un prieten ca nimeni altul: devotat, de o inteligență rară și cultură profundă din care lăsa să te servești liber, ca din bolul cu cafea niciodată gol, cu o amară înțelegere a mersului lumii și o duioasă îndulcire a păcatelor ei, un simț al umorului ca ciocolata neagră pură, puternic. Pesimismul lui era un infailibil vaccin ca să facă realitatea suportabilă, digerabilă, să te facă să-i cauți plinul.

„Prin plecarea neașteptată a lui PAUL EUGEN BANCIU literatura română de azi îl pierde pe unul dintre cei mai prolifici și mai profunzi romancieri, personalitate cu o foarte largă comprehensiune, om minunat și prieten nepereche. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a transmis filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România.

Un ultim omagiu îi va fi adus prozatorului Paul Eugen Banciu în 14 octombrie, la STYX Funerare, între orele 14-22, pe Calea Martirilor (Girocului) nr. 25, la ora 18.30 va avea loc o slujbă, iar înmormântarea va avea loc miercuri, 15 octombrie, la ora 13, la cimitirul din Calea Buziaşului”, a anunțat familia scriitorului.