Invitată la prima conferință din seria „Voces Pro Libertate”, aceasta a povestit cum a ajuns, fără să aibă experiență politică, să candideze împotriva lui Alexander Lukashenko și să devină reprezentanta unei mișcări care cere alegeri libere și schimbare democratică.

Tot vineri, Sviatlana Tsikhanouskaya a primit și Premiul „Timișoara pentru Valori Europene”, în valoare de 30.000 de euro, la închiderea primei ediții a forumului cu același nume, organizat de Primăria Timișoara. Distincția i-a fost acordată pentru curajul și perseverența cu care susține pașnic libertatea și aspirațiile democratice ale belarușilor.

Vizita la Timișoara a avut o semnificație aparte pentru lidera belarusă. Cu o zi înaintea conferinței, aceasta s-a întâlnit cu participanți la Revoluția din 1989 și a vizitat balconul Operei, de unde a privit spre Piața Victoriei, locul în care mii de oameni s-au adunat pentru a cere căderea regimului comunist din România.

Experiențele povestite de revoluționari i-au amintit de protestele din Belarus din august 2020, când oamenii au ieșit în stradă pentru a contesta regimul Lukașenko.

„Am stat și pe balconul Operei voastre. Am privit în jos, spre piața în care s-au adunat zeci de mii de oameni în decembrie 1989. Mi-am imaginat mulțimea scandând: «Nu vă fie frică!».

Și m-am gândit la Minsk, în august 2020, la străzile noastre pline de oameni, la scandările pentru libertate și la convingerea noastră că putem și vom câștiga. M-am gândit la momentele în care frica a început să dispară.

Am stat pe acel balcon și m-am gândit că trăiam aceeași istorie, doar că la 30 de ani distanță.

Apoi am citit Proclamația de la Timișoara: alegeri libere, pluralism politic, responsabilitate, respect pentru demnitatea umană și sfârșitul vechiului sistem bazat pe frică. Exact acestea au fost lucrurile pe care le-au cerut belarușii în 2020 și pentru care continuăm să luptăm și astăzi.

Mi-am dat seama atunci de un lucru foarte important, ceea ce a început aici, în 1989, nu s-a încheiat. Revoluția Română a schimbat România, dar lupta dintre libertate și dictatură nu s-a terminat. Ea continuă astăzi în Belarus, în Ucraina, în Georgia și în multe alte locuri din lume. De aceea cred că poveștile noastre sunt legate”, a spus Sviatlana Tsikhanouskaya.

Tsikhanouskaya a spus că a regăsit în poveștile celor care au participat la Revoluția din Timișoara aceleași sentimente despre care vorbesc și belarușii care au contestat regimul de la Minsk, printre care teama de a vorbi deschis, convingerea că dictatura nu se va sfârși niciodată și momentul în care oamenii obișnuiți au prins curaj să spună că nu mai acceptă situația.

„Dictatorii cred că, cu cât palatul este mai mare, cu atât vor rămâne mai mult timp la putere”

Ea a făcut și o paralelă între Nicolae Ceaușescu și Alexander Lukashenko, despre care a spus că au în comun obsesia pentru putere, cercurile de susținători care le spuneau doar ceea ce doreau să audă și teama pe care o provocau celor care îi criticau. A amintit inclusiv de clădirile monumentale construite pentru a le întări imaginea de conducători.

„Poate că dictatorii cred că, cu cât palatul este mai mare, cu atât vor rămâne mai mult timp la putere. Istoria arată însă contrariul. Iar Timișoara este un loc foarte potrivit pentru a ne aminti acest lucru.

Timp de mulți ani, Belarusul a părut încremenit în timp. Un jurnalist italian a numit cândva țara noastră «comunism cu gust de cappuccino», pentru că unde altundeva ai putea găsi un Burger King cu o statuie a lui Lenin în față? Sau o mașină Tesla parcată lângă sediul KGB, în interiorul căruia se află o închisoare pentru deținuții politici?”, a mai declarat Tsikhanouskaya.

Alexander Lukashenko este președintele Belarusului din 1994, fiind primul și singurul lider al țării de la obținerea independenței. Aflat la putere de peste trei decenii, acesta conduce un regim autoritar, criticat pentru reprimarea opoziției, restrângerea libertății presei și organizarea unor alegeri contestate la nivel internațional.

Tsikhanouskaya a vorbit și despre dependența politică și militară a Belarusului de Rusia, pe care Lukashenko s-a bazat pentru a se menține la putere, în schimbul cedării unei părți din suveranitatea țării. Ea a amintit că, în februarie 2022, trupele ruse au folosit teritoriul belarus pentru a ataca Ucraina și a subliniat că populația nu a susținut această decizie.

Potrivit acesteia, mii de belaruși s-au opus implicării țării în război, unii sabotând deplasările trupelor ruse, alții oferind informații despre acestea, iar alții alăturându-se armatei ucrainene. Lidera opoziției a susținut că viitorul democratic al Belarusului este strâns legat de victoria Ucrainei și a pledat pentru o țară independentă de Moscova, care să coopereze cu statele vecine și să contribuie la securitatea Europei.

De la o viață obișnuită la conducerea opoziției belaruse

În urmă cu șase ani, Sviatlana Tsikhanouskaya nu avea nicio legătură cu politica. Locuia la Minsk și își creștea cei doi copii, iar unul dintre ei are nevoi speciale, ceea ce presupunea multă atenție din partea familiei. A povestit că, asemenea multor belaruși, fusese învățată încă din copilărie să stea departe de politică, să nu critice autoritățile și să nu atragă atenția asupra sa.

Schimbarea a venit în 2020, după ce soțul său, Sergei Tikhanovsky, cunoscut pentru activitatea sa de vlogger, a decis să candideze la alegerile prezidențiale împotriva lui Lukashenko. Acesta a fost arestat, iar Sviatlana a decis să îi preia candidatura.

Regimul a considerat inițial că nu reprezintă o amenințare. Lukashenko a susținut chiar că o femeie nu poate ocupa funcția de președinte, însă candidatura ei a devenit punctul de plecare al unei ample mișcări de opoziție.

În campanie s-au alăturat mii de oameni, studenți, profesori, medici, muzicieni și persoane care nu participaseră până atunci la viața politică. Chiar dacă aveau opinii diferite despre viitorul țării, aceștia aveau o cerință comună: alegeri libere și dreptul de a-și decide singuri viitorul.

După alegerile din 2020, protestele și grevele s-au extins în Belarus. Regimul a răspuns prin arestări și violențe, iar Lukashenko a rămas la putere cu sprijinul Rusiei. Mii de oameni au fost arestați, iar sute de mii de belaruși, inclusiv Tsikhanouskaya, au fost nevoiți să plece din țară.

În ciuda represiunii, lidera opoziției spune că societatea belarusă s-a schimbat profund după protestele din 2020. Oamenii au învățat să se organizeze, să aibă încredere unii în alții și să își asume responsabilitatea pentru viitorul țării.

Sergei Tikhanovsky, soțul Sviatlanei, a petrecut mai bine de cinci ani în închisorile din Belarus, mare parte din timp în izolare completă. Condamnat în 2021 la 18 ani de închisoare, după un proces considerat motivat politic de susținătorii săi, acesta nu a avut voie să primească scrisori și a fost privat de apeluri telefonice și de contactul cu familia. În detenție a pierdut aproape 60 de kilograme.

A fost eliberat pe 21 iunie 2025, alături de alți 13 deținuți, în urma unor discuții între autoritățile belaruse și o delegație americană condusă de emisarul Keith Kellogg. După eliberare, a fost dus în Lituania, unde s-a reunit cu soția și copiii săi, pe care nu îi mai văzuse de cinci ani.

În finalul discursului, Sviatlana Tsikhanouskaya s-a adresat în special studenților și tinerilor prezenți în Aula Magna, cărora le-a transmis să nu considere democrația un lucru garantat și să se implice în apărarea ei.

„Ați crescut într-o Românie care face parte din Uniunea Europeană și NATO. Cu 35 de ani în urmă, îmi imaginez că părinții voștri cu greu și-ar fi putut închipui acest lucru.

De aceea, vreau să vă îndemn să prețuiți ceea ce aveți, să prețuiți democrația și să o apărați în fiecare zi. Credeți-mă, democrația se pierde foarte ușor, dar este extrem de greu și dureros să o recâștigi.

Nu considerați că este ceva de la sine înțeles. Implicați-vă în viața politică. Luați atitudine, faceți-vă vocea auzită și fiți alături de cei care încă luptă pentru libertatea lor, precum oamenii din Ucraina și Belarus.

Dragi prieteni, Timișoara ne învață un lucru foarte important: dictaturile pot părea puternice, până când se prăbușesc brusc. Iar acest lucru se întâmplă adesea atunci când nimeni nu se așteaptă. Nu vă pot spune când va fi Belarusul liber, dar cred că acest lucru se va întâmpla. Cred asta din toată inima.

Acest oraș îmi dă speranță, iar voi, tânăra generație, îmi dați, de asemenea, speranță”, a încheiat Sviatlana Tsikhanouskaya.