Asociația atrage atenția și asupra unei denumiri folosite frecvent, și anume „astm indus de efort”. Termenul mai corect este bronhoconstricție indusă de efort, deoarece efortul fizic nu provoacă astmul. La unele persoane, însă, activitatea fizică poate determina o îngustare temporară a bronhiilor, inclusiv în cazul unor persoane care nu au un diagnostic cunoscut de astm.

De ce pot apărea simptomele la sport

În timpul alergării sau al unui efort intens, respirația devine mai rapidă și mai profundă, iar prin căile respiratorii trece într-un timp scurt o cantitate mare de aer. Atunci când aerul este rece și uscat, acesta poate favoriza pierderea de apă de la nivelul căilor respiratorii și poate declanșa o reacție care duce la îngustarea temporară a bronhiilor.

Poluarea, aerul foarte rece și uscat, dar și expunerea la alergeni pot accentua această reacție la persoanele sensibilizate. Copilul poate avea tuse, respirație șuierătoare, lipsă de aer sau senzație de strângere în piept. Simptomele pot apărea în timpul efortului sau la scurt timp după terminarea acestuia.

Totuși, apariția acestor manifestări nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului. Potrivit AREA, bronhoconstricția indusă de efort trebuie confirmată prin modificări obiective ale funcției pulmonare după efort, de regulă prin măsurarea repetată a FEV₁ cu ajutorul spirometriei.

Astfel, nu orice copil care tușește sau obosește atunci când aleargă are automat bronhoconstricție indusă de efort.

Ce pot face părinții

Un prim pas este ca astmul să fie bine controlat. Apariția repetată a simptomelor în timpul activității fizice poate indica faptul că boala nu este suficient controlată și că este nevoie de reevaluarea tratamentului, a tehnicii de administrare a medicamentelor inhalatorii sau a factorilor care declanșează simptomele.

O încălzire progresivă înainte de sport poate reduce bronhoconstricția la unele persoane. În condiții de frig, poate fi utilă și protejarea gurii și a nasului, astfel încât aerul inspirat să fie încălzit și umidificat.

Medicamentele administrate înainte de efort trebuie folosite conform planului stabilit împreună cu medicul. Dacă un copil are nevoie foarte des de medicație pentru a putea face sport, situația ar trebui discutată cu medicul, pentru reevaluarea controlului astmului, și nu ar trebui modificat tratamentul din proprie inițiativă.

Sportul nu trebuie evitat automat

Activitatea fizică regulată poate contribui la îmbunătățirea condiției fizice și a calității vieții copiilor cu astm. De aceea, obiectivul nu este eliminarea sportului, ci obținerea unui control suficient al bolii astfel încât copilul să poată face mișcare fără apariția repetată a simptomelor.

Dacă tusea, respirația șuierătoare, lipsa de aer sau senzația de strângere în piept apar frecvent la efort, părinții ar trebui să discute aceste manifestări cu medicul.

„Activitatea fizică regulată are beneficii importante asupra condiției fizice, calității vieții și controlului bolii, iar literatura actuală susține încurajarea mișcării atunci când astmul este evaluat și tratat corect”, transmit specialiștii de la AREA.