Calea de transmitere a infecției poate fi: directă, aerogenă, sau indirectă, prin contact cu suprafețe sau alimente contaminate.

Manifestările clinice depind de contractarea bolii. În angina difterică pacientul prezintă edem (inflamație, tumefacție) faringian intens, care se extinde în regiunea submaxilară și cervicală și se asociază cu adenopatie (creșterea în volum a ganglionilor limfatici). De asemenea, există așa numitele false membrane care se pot extinde extrem de rapid (în câteva ore pot cuprinde amigdale, lueta și faringe), și care sunt greu de detașat cu o spatulă. După detașare se produc sângerări și se refac rapid.

Difteria cutanata este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare și la persoanele cu igienă precară Leziunile apar mai frecvent la nivelul extremităților și evoluează de la stadiul de vezicula spre pustulă, care apoi ulcerează și se acoperă de pseudomembrane.

Orice pacient suspect de difterie necesită spitalizare obligatorie și de urgență.

„Prima măsură terapeutică este administrarea de urgență, în primele 24-72 de ore de la debut, a serului antidifteric heterolog, care conține anticorpi specifici antitoxină difterică. Antibioticoterapia este de asemenea recomandată. Prognosticul difteriei depinde de forma clinică, de localizare și mai ales de precocitatea instituirii seroterapiei. Rata de mortalitate prin difterie la copii sub vârsta de 5 ani este de peste 20%”, spune dr. Adelina Marinescu- medic specialist în boli infecțioase la Spitalul „Victor Babeș” Timișoara.

Măsura cea mai eficientă de prevenire a bolii este, conform specialiștilor, vaccinarea cu DTP (Diftero-Tetanos-Pertussis), cu menținerea unei acoperiri vaccinale înalte în rândul copiilor. Recomandarea de vaccinare urmărește calendarul național de vaccinări din România. Se recomandă efectuarea la adulți, la interval de 10 ani, a rapelurilor de vaccin DTP cu doză redusă de anatoxină difterică.