Două studii noi arată că riscul de apariție a alopeciei după începerea tratamentului cu medicamente GLP-1 este mai mare decât în cazul altor terapii utilizate pentru diabet, însă numărul cazurilor rămâne redus.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania și publicat în The BMJ, la doi sau mai mulți ani de la începerea tratamentului, probabilitatea unui nou diagnostic de alopecie a fost cu 37% mai mare la pacienții tratați cu medicamente GLP-1, comparativ cu cei care utilizau inhibitori SGLT-2, și cu 68% mai mare față de pacienții tratați cu inhibitori DPP-4, informează Reuters.

Cu toate acestea, frecvența cazurilor a fost redusă, fiind înregistrate aproximativ trei până la nouă cazuri la 1.000 de persoane pe an.

Medicamentele GLP-1 analizate în studiu au inclus semaglutida, comercializată sub denumirile Ozempic și Wegovy, tirzepatida, vândută ca Mounjaro și Zepbound, dar și alte tratamente mai vechi din aceeași clasă.

Un alt studiu, publicat în Journal of the American Academy of Dermatology și care a inclus peste un milion de participanți din întreaga lume, a identificat un risc semnificativ mai mare pentru diferite forme de alopecie la persoanele tratate cu medicamente GLP-1, comparativ cu cele care utilizau metformină.

Tirzepatida, asociată cu un risc mai mare decât semaglutida

Un al treilea studiu, aflat în prezent în proces de evaluare științifică, sugerează că riscul de apariție a alopeciei ar putea fi mai ridicat în cazul tratamentului cu tirzepatidă decât cu semaglutidă.

Cercetătorii companiei americane de analiză Nference au comparat peste 11.000 de pacienți tratați cu tirzepatidă cu un număr similar de persoane care primeau semaglutidă. Alopecia nou apărută a fost raportată la 4,24% dintre pacienții tratați cu tirzepatidă, comparativ cu 3,33% dintre cei care au utilizat semaglutidă. În rândul femeilor, diferența a fost și mai pronunțată: 5,44% față de 3,63%.

Căderea părului nu pare să fie explicată doar de scăderea în greutate

Autorii tuturor celor trei studii subliniază că pierderea părului este frecvent asociată cu scăderea în greutate și că, în multe cazuri, este reversibilă.

Totuși, cercetătorii implicați în studiul Nference spun că riscul mai mare observat în cazul tirzepatidei s-a menținut indiferent de cât au slăbit pacienții sau de doza administrată, ceea ce sugerează că ar putea exista și alți factori implicați.

Analiza a mai arătat că alopecia a fost mai frecventă la persoanele cu afecțiuni ale tiroidei sau alte tulburări endocrine, indicând o posibilă influență a factorilor hormonali, autoimuni sau dermatologici.

Coordonatorul studiului, Venky Soundararajan, consideră că aceste rezultate susțin o abordare individualizată în monitorizarea pacienților și în discutarea riscurilor tratamentului, în locul presupunerii că pierderea părului este provocată exclusiv de scăderea în greutate, relatează Reuters.