Printre factorii care pot favoriza apariția incontinenței urinare se numără slăbirea musculaturii planșeului pelvin după sarcini multiple, nașteri naturale sau intervenții chirurgicale, modificările hormonale din menopauză, supraponderalitatea și obezitatea.

De asemenea, medicii spun că infecțiile urinare repetate, diabetul, afecțiunile neurologice sau consecințele unor intervenții chirurgicale pelviene pot contribui la apariția acestui simptom.

Trei tipuri de incontinență urinară

„Există trei forme de incontinență urinară. Cea mai frecventă este cea cauzată de efort și vorbim despre alergare, ridicarea de greutăți, dar și despre situații în care tusea, strănutul sau chiar o repriză de râs copios pot avea aceste consecințe.

Apoi vorbim despre incontinența urinară prin imperiozitate, cauzată de o vezică hiperactivă (vezică neurogenă), atunci când apare o nevoie bruscă de a urina, iar pierderile de urină se produc înainte de a ajunge la toaletă.

Cea de-a treia este o formă mixtă, care le combină pe cele două. Multe femei cred că această problemă este una minoră și încearcă să o gestioneze singure. Dar, pe lângă faptul că le afectează viața socială, această problemă minoră poate ascunde diverse afecțiuni care necesită investigații suplimentare”, explică dr. Elvis Pricope, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului CFR Timișoara.

Diagnosticul și tratamentul depind de cauza simptomelor

Potrivit medicilor, stabilirea diagnosticului presupune efectuarea unor analize de urină, ecografie, evaluarea planșeului pelvin și, în funcție de simptome, alte investigații suplimentare. Tratamentul este ales în funcție de cauza incontinenței și de severitatea simptomelor.

Acesta poate include administrarea de medicamente, modificări ale stilului de viață și controlul greutății corporale, exerciții pentru întărirea musculaturii planșeului pelvin sau proceduri minim invazive.

În cadrul Ambulatoriului spitalului, funcționează un cabinet de ginecologie, unde consultațiile sunt gratuit pe baza unui bilet de trimitere eliberat de medicul de familie.