Transfuziile de sânge, bănuite că fac mai mult rău decât bine

Potrivit datelor oferite de două studii făcute la Centrul medical al Universităţii Duke, oxidul nitric facilitează transferul oxigenului din celulele globulelor roşii din sânge în ţesuturi, dar începe să se piardă în primele trei ore de la prelevarea sângelui. “Chestiunea stabilirii dacă sângele transfuzat ar putea fi dăunător pentru pacienţi este una dintre problemele majore cu care se confruntă medicina americană”, a declarat Johathan Stamler, profesor de medicină cardiovasculară şi pulmonară la Universitatea Duke. El spune că există o soluţie care ar putea permite restituirea oxidului nitric, dar metoda trebuie mai întâi testată clinic.
Echipa condusă de profesorul Stamler a reuşit să crească fluxul sanguin în inimile private de oxigen ale unor câini, adăugând oxid nitric în sângele transfuzat. Următoarea etapă ar fi ca specialiştii să decidă dacă această tehnică poate fi folosită şi la oameni.
Studii recente arată că pacienţii transfuzaţi au un risc crescut de infarct, insuficienţă cardiacă şi chiar deces, dar acesta ar fi primul studiu care stabileşte motivul acestor efecte negative provocate de o transfuzie. “Oxidul nitric dilată vasele sanguine permiţând celulelor globulelor roşii să treacă şi să livreze oxigenul”, a mai spus Stamler. Dacă vasele de sânge nu se pot deschide, celulele globulelor roşii nu pot trece şi ţesuturile nu pot fi oxigenate, rezultatul fiind un infarct sau chiar moartea, potrivit profesorului.
Oxidul nitric poate influenţa de asemenea flexibilitatea celulelor sanguine, studiul demonstrând că celulele globulelor roşii devin mai dure atunci când cantitatea de oxid nitric se diminuează, ceea ce face ca trecerea lor prin micile vase sanguine să fie mult mai dificilă.