Primele euroalegeri din statele UE au sancţionat guvernarea

Alegerile europene din 2004 – cu rate de participare aflate între extremele 17%-82% – au fost în puternic contrast cu referendumurile organizate în 2003 în majoritatea celor zece state care urmau să adere la UE şi în care populaţiile lor şi-au exprimat dorinţa de apartenenţă la familia europeană.
Surprinzător de dezinteresaţi de acest nou tip de alegeri, cetăţenii acestor ţări au optat la urne, la alegerile europarlamentare din iunie 2004, pentru partide aflate în opoziţie sau partide mici, care nu au fost creditate cu şanse de victorie în legerile legislative.
“Alegătorii cred că europenele nu sunt atât de importante şi, dacă le plac partidele mici, votează pentru ele. Nu le votează în alegerile naţionale, pentru că ştiu că, din cauza dimensiunii lor, nu au un cuvânt de spus în politica internă.” – a explicat expertul ungar Istvan Hegedus într-un interviu pentru NewsIn, referindu-se la acest fenomen.
Pe de altă parte, rezultatele obţinute de partidele extremiste s-au vrut a fi un semnal pentru partidele democratice din ţară, crede Hegedus.
Campaniile electorale din cele zece ţări care au aderat în 2004 au fost de fapt înfruntări între partide pe teme de politică internă. Prin urmare, votul a devenit un mesaj pentru guvern, un semn că lucrurile merg sau nu bine. În general, aproape în toate statele care au aderat la UE în 2004, opoziţia a ieşit învingătoare la euroalegeri.