Într-un interviu pentru Tion, Radoicovici vorbește despre experiența unei femei într-un domeniu pe care îl consideră încă dominat de bărbați, despre modelul pe care l-a găsit în Regina Maria și despre motivele care au determinat-o să intre în politică.

Spune că implicarea sa a pornit inclusiv de la dorința ca propriii copii să poată avea un viitor în România și susține că femeile nu trebuie să fie prezente în politică doar pentru a bifa o reprezentare, ci trebuie să aibă „un cuvânt real de spus”.

Ce înseamnă să fii femeie în politică și administrație, domenii istoric dominate de bărbați?

În primul rând, înseamnă o provocare: să îți faci vocea auzită într-o lume agitată, uneori tulbure . Dar înseamnă și o șansă. Cred că o femeie poate aduce în spațiul public sensibilitate, empatie, intuiție și spirit de sacrificiu. Nu spun că aceste calități aparțin exclusiv femeilor , ci că, femei sau bărbați, venim fiecare cu propria experiență și propriul fel de a privi lucrurile.

Pentru mine, nu este vorba despre o luptă între femei și bărbați și nici despre o competiție pentru cine este mai bun. Întrebarea importantă este alta: cum putem lucra împreună și cum putem fi cu adevărat de folos oamenilor?

Ați avut un model de politician, femeie sau nu, care v-a inspirat înainte de a intra în politică?

Regina Maria este un model de femeie în viața publică pentru mine. Admir felul în care a îmbinat sensibilitatea, grija și empatia cu un curaj extraordinar și cu o prezență impunătoare. Mă impresionează și deschiderea ei către cultură și literatură, pasiunea pentru poezie și polivalența personalității sale. A fost o femeie care a știut să fie puternică fără să renunțe la latura umană.

Când ați știut că vreți să vă implicați în politică și în viața publică și cum ați făcut primul pas?

Momentul care m-a făcut să mă implic a fost personal și nu l-am uitat nici astăzi. Fiul meu avea zece ani când, într-o zi, s-a întors de la școală plângând și m-a întrebat de ce l-am născut în România, și nu în Statele Unite ale Americii, unde locuisem o perioadă înainte să ne întemeiem familia în România. Întrebarea lui m-a durut, pentru că venea de la un copil care deja simțea că viitorul lui ar putea fi mai bun în altă parte.

Sunt și profesor, lucrez cu adolescenți și văd cât de important este ca tinerii să creadă că au un viitor aici. Mi-am dorit să contribui, atât cât pot, la o Românie în care copiii noștri să nu simtă că trebuie să plece pentru a reuși. O țară în care să poată învăța, munci, să-și întemeieze familii și să-și crească propriii copii, dar și să participe la dezvoltarea comunității din care fac parte.

Așa am făcut primul pas: m-am înscris în Partidul Mișcarea Populară, pe atunci un proiect aflat la început de drum. Împreună cu oameni cu care împărtășeam aceleași convingeri, am construit o organizație de la zero. A fost un efort de echipă și o experiență care m-a învățat că schimbarea începe, de multe ori, cu câțiva oameni care aleg să nu rămână indiferenți.

Ce v-a motivat să o faceți? Ați avut în vedere (și) faptul că puteți fi un exemplu pentru alte femei?

În primul rând, m-au motivat copiii mei și dorința de a le putea spune, prin propriile fapte, că merită să se implice și să încerce să schimbe lucrurile care nu funcționează. Nu am pornit la drum cu gândul că trebuie să devin un exemplu pentru alte femei, dar mă bucur dacă experiența mea le încurajează să facă un pas înainte, să își exprime opiniile și să nu creadă că viața publică este un spațiu în care nu au loc. Cred că exemplul personal contează mai mult decât orice discurs.

Nu vă era frică de faptul că, femeie fiind, nu veți fi luată în serios?

Nu am pornit la drum cu această teamă, iar în partidul din care fac parte nu m-am confruntat cu astfel de situații, opiniile și ideile mele fiind luate în serios, dar nu pot vorbi în numele tuturor femeilor și nici generaliza experiența mea.

Frica nu mă caracterizează. Îmi doresc să merg înainte, să învăț și să fac lucruri utile. Cred că, dacă așteptăm să dispară orice teamă înainte să acționăm, riscăm să rămânem pe loc. Uneori, curajul înseamnă pur și simplu să faci următorul pas, chiar dacă nu ai toate răspunsurile.

Cum se raportează societatea, și mai ales partidele politice, la ideea de reprezentare feminină echitabilă, în prezent?

Cred că există o deschidere mai mare decât în trecut, dar reprezentarea echitabilă nu ar trebui să se rezume la prezența femeilor pe liste sau la îndeplinirea unor procente. Este important ca femeile să aibă acces real la decizie, să poată contribui la stabilirea priorităților și să fie evaluate după competență, seriozitate și rezultate.

Cred că trebuie să fim sincere și să recunoaștem că renunțarea la putere nu este întotdeauna ușoară. Uneori, bărbaților le este greu să facă loc femeilor acolo unde se iau deciziile importante. Egalitatea este ușor de susținut în discursuri și în domeniile în care nu se pune problema împărțirii puterii. Însă egalitatea adevărată se vede tocmai atunci când femeile sunt acceptate ca partenere egale în conducere și în procesul decizional.

Dacă femeile sunt egale la muncă, trebuie să fie egale și la masa deciziilor. Reprezentativitatea lor nu este un favor și nici o formalitate, ci o necesitate pentru o societate democratică, în care toate vocile trebuie să conteze.

Cum stă la acest capitol PMP, comparativ cu alte partide?

Nu aș vrea să fac o comparație fără date complete și actualizate, care să permită o evaluare corectă a tuturor partidelor. Cred că este mai util să discutăm despre criterii concrete, legate de câte femei și cât de mult participă ele efectiv la stabilirea direcțiilor și a deciziilor.

În actualul mandat, 9 din 27 de consilieri locali sunt femei. Ce vă spun aceste cifre?

Faptul că o treime din componența consiliului sunt femei este încurajator. Cifrele sunt importante, dar la fel de important este ca fiecare consilier, femeie sau bărbat, să își facă auzită vocea și să contribuie la decizii bune pentru comunitate. De altfel, mi-aș dori ca discuția să nu se oprească la numărul femeilor, ci să ne uităm și la calitatea reprezentării și la rezultatele muncii noastre.

V-ați confruntat cu misoginismul pe plan profesional sau în viața publică?

Nu am avut experiențe pe care să le identific drept misoginism în activitatea mea publică. Cred că aici contează și atitudinea personală. Eu aleg să nu mă concentrez asupra acestui aspect și să îmi îndrept energia către ceea ce am de făcut.

Din păcate, există destule exemple în rândul politicienilor de misoginism declarat, exprimat public și, uneori, chiar cu o anumită mândrie. Cred că acest lucru este îngrijorător, pentru că mesajele transmise de cei care ocupă funcții publice influențează societatea și pot perpetua prejudecăți.

Faptul că eu nu m-am confruntat direct cu astfel de situații nu înseamnă că ele nu există. Cred că trebuie să avem curajul să le recunoaștem și să nu le considerăm normale sau acceptabile. Respectul și egalitatea trebuie să se reflecte nu doar în legi și principii, ci și în comportamentul de zi cu zi.

Ce sfat le-ați da fetelor și femeilor care doresc să intre în politică? Este vreodată prea târziu pentru a face acest pas?

În viață nu este niciodată prea târziu să începi ceva nou. Sfatul meu ar fi ca femeile să își construiască o profesie în care să devină bune, apreciate și respectate. Să își formeze o expertiză, să cunoască în profunzime un domeniu și să aibă rezultate. Apoi pot aduce această experiență în viața publică și pot contribui cu soluții concrete.

Experiența de viață este, la rândul ei, un atu important. Te ajută să înțelegi mai bine oamenii, să privești problemele din mai multe perspective și să iei decizii cu mai mult discernământ.

Le-aș încuraja să nu se lase descurajate de ideea că politica ar fi un domeniu rezervat bărbaților. Este nevoie de femei în politică, de experiența lor profesională, de ideile lor și de capacitatea lor de a înțelege nevoile societății. Nu este suficient să spunem că femeile au dreptul să participe. Trebuie să le încurajăm să facă acest pas și să le oferim șansa reală de a contribui la decizii.

Nu trebuie să aștepte să fie invitate sau să li se facă loc. Trebuie să aibă curajul să își asume această responsabilitate. O societate în care femeile participă cu adevărat la decizie este o societate care valorifică mai bine competențele și experiența tuturor cetățenilor.

În concluzie, credeți că este nevoie de mai multe femei în politică?

Da, cred că este nevoie de mai multe femei în politică și subliniez importanța prezenței lor reale, nu doar simbolice. Avem nevoie de femei care să participe la stabilirea priorităților, să contribuie la decizii și să își poată folosi experiența și competențele în folosul comunității. Femeile nu trebuie să fie prezente doar pentru a bifa o reprezentare, ci pentru a avea un cuvânt real de spus.

Nu este vorba despre o competiție între femei și bărbați, ci despre echitate și despre dreptul tuturor de a participa la viața publică. O comunitate ia decizii mai bune atunci când sunt ascultate perspective diferite și când femeile au un loc egal la masa deciziilor.

Pentru mine, idealul este echilibrul și colaborarea. Avem nevoie ca perspectivele, experiențele și competențele femeilor și bărbaților să se completeze, iar deciziile să fie luate în interesul oamenilor. Menirea unui om politic nu este să își impună orgoliul sau să păstreze puterea cu orice preț, ci să facă bine celor care i-au acordat încrederea.

Dacă ar fi să rezum într-un singur gând, aș spune că nu contează doar cine ocupă o funcție, ci și dacă există șanse reale și egale de a ajunge acolo și ce face fiecare cu responsabilitatea primită.