Maria Ceobanu a trait o viata intreaga muncind in gospodarie, iar dupa moartea sotului, survenita in urma cu un an si jumatate, s-a ales, in calitate de urmas, cu pensia sus-mentionata, data potrivit Legii 309 din 2002 privind acordarea unor drepturi materiale persoanelor care au efectuat stagiul militar in perioada 1950-1961.
Maria Ceobanu s-a nascut in toamna anului 1929, la Boghicea, judetul Neamt. S-a maritat cu Vasile, holtei de peste deal, din Bara. Mireasa s-a dus, dupa datina, in satul mirelui, unde s-a straduit sa cladeasca gospodarie. A facut trei prunci si, ani peste ani, s-a ocupat de ingrijirea copiilor si a casei. Si-a dus cu vrednicie traiul, cateodata mai bun si cel mai adesea plin de nevoi, ca dupa vremurile la fel de grele atunci ca si acum. In 2005, barbatul langa care a a trait o viata s-a dus, impovarat de necazurile lumesti, la cele vesnice. De pe urma lui, femeia s-a ales, ca unic mijloc de trai, cu o pensie de urmas, acordata conform Legii 309 din 2002 drept compensatie celor care, in perioada anilor 1959-1961, au efectuat stagiul militar in detasamentele de atunci ale Directiei Generale a Serviciului de Munca. Respectiva pensie, alocata de guvernul care – la fel ca si cel de azi – era adanc framantat de soarta si traiul poporului, se cifreaza la impresionanta suma de un leu. Din acest leu, batrana Maria Ceobanu trebuie sa manance, sa-si plateasca datoriile si medicamentele, eventual sa-si mai cumpere si cate ceva de imbracat, pe parcursul unei luni intregi.
Nu cer de pomana
Batrana care castiga lunar doar atat cat sa-si cumpere o paine isi duce zilele intr-un bordei care odinioara s-a numit, totusi, casa gospodareasca. Doarme pe patul saracacios, sub acoperisul gata sa se pravale, intre peretii subreziti de vreme. Ar trebui bani pentru reparatii si consolidare, insa cu numai un leu nu si-ar putea lua nici macar o caramida. Femeia locuieste impreuna cu unul dintre cei trei copii, baiatul cel mai mic. Acesta e nevoias la randul sau si are o familie pe care o intretine cu greu.
Munceste cu ziua prin sat si castiga extrem de putin de la cei carora le mai taie cate-un lemn sau le mai drege cate-o magazie, insa nu-si lasa mama sa moara de foame. Demn de remarcat ca si batrana, de o deosebita vrednicie la varsta ei, ajuta dupa puterile sale la toate treburile gospodariei. In ciuda pensiei de mizerie pe care o primeste, isi suporta necazul cu demnitate si nu a cerut niciodata, nimanui, vreun ajutor banesc.
Eu am fost invatata sa muncesc, nu sa cer de pomana. Daca pot sa scot un cartof din pamant cu palmele istea doua, atunci ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat putere sa am ce pune pe masa. Dar de cersit, n-am cersit in viata mea, oricat de mare a fost necazul , a spus femeia.
Sursa: newz.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!