Ferma ecologică de struţi

Conştienţi de avantajele creşterii struţilor, românii au deschis ferme şi pensiuni în care sunt crescute exoticele păsări. Fermierii spun că struţii sunt hrăniţi în principal cu lucernă cultivată ecologic, fără îngrăşăminte chimice. Struţii sunt crescuţi în aer liber, iar pentru perioadele mai reci au padocuri de câte 800 de metri pătraţi.

Unul dintre avantajele creşterii struţilor este că ei pot trăi în zone degradate sau în cele mai puţin folosite în agricultură. De asemenea, struţii nu poluează deloc terenurile pe care trăiesc. Studiile arată că produsele din carne de struţ au un conţinut sărac în grăsimi şi colesterol (1-2%) şi e mult mai rentabil să creşti struţi decât vite, de exemplu.

Unii dintre crescătorii de struţi au deschis pensiuni turistice, unde oaspeţii pot consuma carne şi ouă de struţ. “Pe lângă lucernă, le mai dăm şi grăunţe, şi tărâţe. Fiecare pasăre consumă în medie două kilograme de nutreţ pe zi şi aproximativ un kilogram de tărâţe”, spune Sandu Gavrilă, administratorul Pensiunii cu Struţi de lângă Braşov. Acesta adaugă că, pe timpul şederii în pensiune, turiştii se obişnuiesc cu struţii, deşi la prima vedere aceştia par fioroşi.

Fermierii spun că pentru a fi eficientă creşterea struţilor trebuie structurată în patru faze principale: reproducţie, incubare, creşterea puilor şi îngrăşarea struţilor tineri pentru carne. “În vederea reducerii costurilor, este de dorit ca fiecare crescător să se specializeze în una din cele patru faze.

De exemplu, cine achiziţionează pui în vederea îngrăşării şi sacrificării, nu mai este obligat să-şi asume riscul incubării şi creşterii puilor dincolo de vârsta critică pentru supravieţuire”, spune Horaţiu Kiss, un alt crescător de struţi, de la Sibiu.

Struţii mănâncă puţin

Un fermier din Slobozia spune că, pentru a obţine o producţie maximă, hrana păsărilor trebuie să fie exclusiv naturală. “Pentru că am fermă de reproducţie, eu fac şi o selecţie a păsărilor. Încerc, pe cât posibil, să asigur o formare naturală a cuplurilor şi să asigur un spaţiu corect dimensionat pentru o familie de struţi – de cel puţin 10m x 50m”, spune Ion Belibou, administratorul de la SC Struţ Slobozia.

Fermierii spun că alimentaţia păsărilor este cel mai important factor ce va influenţa creşterea unor păsări sănătoase şi productive. “În ciuda mărimii sale, struţul este una dintre cele mai economice specii în ceea ce priveşte hrana.

Cu toate acestea, amestecul corect de alimente este o problemă foarte delicată. Psihologia acestei păsări şi particularităţile sale anatomice cer un amestec special, bine proporţionat de ingrediente”, arată crescătorul Horaţiu Kiss. Alimentaţia struţilor trebuie făcută în funcţie de zona în care sunt crescuţi.

Reţete speciale pentru hrană

Există reţete speciale de preparare a amestecului de mâncare în funcţie de stadiul de viaţă al păsării (de exemplu, conţinutul în proteine va avea variaţii între 16-22%), raţiile pentru puii de o zi foarte bogate în proteine nu sunt recomandabile, deoarece pot genera anumite tulburări digestive. Specialiştii spun că hrana pentru struţii reproducători trebuie să conţină, neapărat, şi un supliment de calciu.

O altă problemă a nutriţiei struţilor este legată de obiceiul acestora de a mânca orice este strălucitor, mai ales când sunt pui. De aceea, struţii vor fi ţinuţi într-un spaţiu curat, de preferat o curte cu multă iarbă, dar fără alte obiecte sau resturi.

Fermierii europeni fac calcule

Studiile făcute recent de fermierii europeni arată că în perioada cuprinsă între trei luni şi un an struţul se îngraşă cel mai repede, raportul mediu de transformare a hranei în masă corporală fiind de 3,5:1. Studiile au fost făcute pe un grup de 4.000 de păsări.

Considerând că struţului i se administrează în medie 1-2 kg de hrană pe zi, fermierii europeni au ajuns la concluzia că, pentru a-l aduce la greutatea de sacrificare, de 100 kg, un struţ va consuma aproximativ 350 kg hrană. Cu toate că nivelul costurilor cu hrana este specific fiecărui crescă­tor, în condiţiile României, acestea ajung la 50 euro pentru aducerea unui pui de struţ de trei luni la vârsta de sacrificare.

Proprietăţile cărnii de struţ

Studiile recente din SUA au arătat că, în medie, 57,57% din carnea ce îmbracă carcasa osoasă a animalului poate fi folosită. De exemplu, la un struţ cu o greutate de 250 kg, 130 kg o reprezintă carnea. Carnea de struţ este unul dintre cele mai sănătoase alimente, cu un conţinut foarte scăzut în grăsimi şi calorii, dacă o com­parăm cu cea de vacă, porc, pui sau curcan.

De ase­menea, carnea de struţ este cunoscută ca fiind foarte săracă în colesterol, fiind alternativă excelentă pentru persoanele care preferă carnea roşie, dar trebuie să ţină regim. Carnea proaspătă de struţ a devenit din ce în ce mai solicitată în restaurantele din Europa.

Subspecii de struţ
African Black – este rezultatul a foarte multe încrucişări, care au început în urmă cu o sută de ani, în Africa de Sud, mai întâi pentru a creşte calitatea penelor (pentru piaţa franceză) şi după câţiva ani pentru producţia de piele. Struţii din această specie au gâtul şi picioarele mai scurte, iar pielea de culoare gri. Ciocul şi picioarele femelelor au zone mai deschise. În fiecare sezon, struţii depun în medie 65 de ouă, fiecare ou cântărind 1,1 – 1,6 kg.
Blue Neck – Namibia – are gâtul şi picioarele lungi, iar corpul îngust, cu o cocoaşă vizibilă la spate. Penele sunt subţiri şi moi, iar pielea are câţiva foliculi, destul de rari în timpul perioadei de împerechere, când partea frontală a metatarsului şi picioarele masculului devin roşii.
Blue Neck – Zimbabwe – este înalt şi are un corp masiv. Greutatea şi masa corpului sunt mult mai mari decât ale celorlalte specii. În timpul sezonului de împerechere, picioarele sunt colorate în roşu până la baza coapsei.
De asemenea, capul şi pielea de pe gât capătă tente roşiatice. Femelele au pene lungi şi drepte, spre deosebire de masculi, care pe piept au pene puţin curbate. Femelele depun în jur de 60 de ouă pe sezon, fiecare ou cântărind aproximativ 1,5-2,2 kg.
Red Neck – are un corp masiv, este destul de agresiv şi neproductiv. Pielea de pe întregul corp este colorată în roz, mai intensă în perioada de împerechere. Capul este lipsit de puf. Femela începe să depună ouă după ce ajunge la 3-5 ani. E foarte greu adaptabilă în medii artificale şi de aceea se întâmplă să nu depună niciun ou în aceste medii.