De ce nu mai fac româncele copii

Într-un discurs ţinut recent, preşedintele Traian Băsescu deplângea faptul că natalitatea scade dramatic în România. Nici nu este de mirare dacă ţinem cont că o indemnizaţie pentru creşterea copilului este de 800 de lei, în timp ce în ţări precum Franţa sau Spania aceasta ajunge la 1.000 de euro.

Dintr-un studiu al Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie publicat în 2007 rezultă că în ultimii doi ani româncele care au optat pentru a aduce copii pe lume provin din păturile sărace ale societăţii.

Maria C. lucrează la Poştă şi are un salariu de aproximativ 1.400 de lei pe lună. La cei 25 de ani ai ei, nu i se pare că este momentul să aibă un copil. „Soţul meu are un venit un pic mai mare ca al meu. Dar, chiar şi aşa, cât am pierde timp de doi ani, primind doar alocaţia, s-ar cunoaşte puternic la cheltuielile casei. Am colege care s-au bucurat când au născut, dar după câteva luni s-au întors la serviciu…

Şi acum se zbat să găsească pe cineva care să aibă grijă de copil”, spune tânăra poştăriţă. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în aprilie 2007 au fost înregistraţi 15.249 născuţi-vii, cu 2.100 mai puţini decât în luna martie a aceluiaşi an, determinând astfel o rată a natalităţii de 8,6 născuţi-vii la mia de locuitori. Potrivit aceleiaşi surse, rata natalităţii în luna martie a fost de 9,5 la mie. Faţă de luna aprilie 2006, numărul născuţilor-vii a scăzut cu 1.935 copii, ceea ce a determinat o scădere a ratei natalităţii de la 9,7 la 8,6 la mie.

Soluţiile merg mână în mână cu banii

Oricât s-ar face apel la facilităţile culturale şi educaţionale pentru poten­ţialele mame, factorul material este decisiv. Până în 2003, indemnizaţia pentru creşterea copilului era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni.

Contribuţia la asigurări putea fi plătită în primele luni de sarcină. Cele care au cunoscut legea, s-au asigurat la maximum permis de asigurări sociale, plătind aproape 30 de milioane de lei vechi. În aceste condiţii, ele au beneficiat, lunar, de o indemnizaţie de peste 12 milioane de lei, în condiţiile în care salariul mediu se situa pe undeva pe la jumătatea acestei sume.

„În februarie 2003, Guvernul a plafonat valoarea indemnizaţiei lunare la 800 RON”, precizează dr. Laurian Argheşan, coordonatorul programelor de populaţie şi dezvoltare ale Fondului ONU pentru Populaţie „Până în februarie 2003, când indemnizaţia era proporţională cu venitul mamei, creşterea numărului de nou-născuţi a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale şi superioare.

Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creşterile s-au înregistrat mai ales în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale şi profesionale. Explicaţia ar putea fi că indemnizaţia este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii. De asemenea, a contribuit şi faptul că măsura a stârnit multe discuţii publice şi a ajuns să fie cunoscută publicului larg”, mai arată dr. Argheşan.