De ceva vreme, pe cel mai faimos bulevard din lume isi fac veacul cativa cersetori veniti din Romania.
Femei in varsta, imbracate murdar, tinere in carje, cu picioarele rasucite grotesc sau batrani cu fetele arse de soarele de vara stau cu mainile intinse pe bulevard, printre trecatorii care-i privesc curiosi si politistii care prefera sa-i ignore.
“Doamna Mariana” este din Buzias. A ajuns in Statele Unite in urma cu cinci ani si s-a stabilit in Queens, in mijlocul comunitatii romanesti din Ridgewood. “E bine, maica, fac si eu un dolar si nu deranjez pe nimeni”, spune femeia, aranjandu-si mai bine una dintre carjele in care se sprijina.
New-yorkezi grabiti si turisti curiosi, cu aparate de filmat, trec pe langa noi. Din cand in cand, cate unul se opreste si pune cateva monede zornaitoare in cupa de Starbucks pe care romanca o agita in fata ei. “One dollar, please!”, rosteste femeia intr-o engleza cu accent puternic, iar dupa ce primeste banii ingaima un “God bless you!”.
Vreau sa stiu cum a ajuns in America insa femeia se rezuma sa-mi raspunda: “Cu avionul!”. E deja posesoare de green card si asteapta sa fie chemata la interviul pentru cetatenia americana.
“Nu era mai bine in Europa?”, o intreb pe Mariana, iar ea da din cap neincrezatoare: “Am fost si acolo dar suntem prea multi… Si nu mi-a placut nici in Spania, nici in Franta ca politia se lua mereu de noi!”
“Din banii astia, imi tin familia de-aici si trimit bani si-acasa”
La cativa metri distanta, nu departe de New York Public Library, o alta cersetoare isi face de lucru pe langa un grup de turisti asiatici. Oamenii scot din buzunare hartii verzi, noi, si ii pun constinciosi in paharul femeii. Asiaticii vorbesc repede si-i arata femeii semnul victoriei, in timp ce aparatele lor digitale o fotografiaza continuu.
“Am aproape 30 de ani si n-am gasit nimic de lucru in Romania”, imi explica femeia motivul prezentei sale la New York. “Dar aici munciti?”, o intreb eu, insa femeia nu pare sa ma auda. “Iar aici fac si eu un ban ca o ducem greu”, afirma Lacramioara, care spune ca e “de pe langa Sibiu”.
Fata ii este acoperita cu un batic si poarta o haina groasa, desi suntem in mijlocul verii iar ziua este inabusitoare. “Din banii astia, imi tin familia de-aici si trimit bani si-acasa”, spune femeia si incepe sa faca rapid semnul crucii, caci a observat trei femei elegante apropiindu-se de noi.
Americancele, incarcate de pungi de cumparaturi, trec insa pe langa noi fara sa o bage in seama pe femeia care bolboroseste ceva cu capul plecat si mana intinsa. O injuratura neaosa se aude din gura ei dupa ce femeile se indeparteaza, iar Lacramioara decide ca e mai bine sa nu stea foarte aproape de intrarea in sediul unei filiale a bancii HSBC.
“Ma duc mai incolo, ca astia-s mai rai ca militienii de la noi”, spune cersetoarea, aratand spre oamenii de paza ce o privesc din dreptul usii de sticla.
Dupa cateva zile, revin pe Fifth Avenue, in zona parcului Bryant. Sunt zeci de oameni care stau pe treptele Bibliotecii Publice, citind ziare, sporovaind sau mancand linistiti din cutiile cu preparate chinezesti. Ma asez si eu langa ei, cu aparatul de fotografiat pregatit. Nu trebuie sa astept decat cateva minute si tanguielile unui cersetor se aud clare la cativa metri distanta.
La nepot, in Astoria
De data aceasta e un batran, cu palarie neagra si ochelari fumurii. Poarta niste pantaloni peticiti, prea largi, insa nu pare sa-i pese. Se sprijina intr-un baston, in timp ce striga ritmat: “Help, please!”. Oamenii par impresionati de atitudinea lui sfarsita si-i pun in mana monede si hartii de un dolar.
Ajung in dreptul lui si-l intreb: “Din Romania?” “Da, maica”, raspunde imediat si pare bucuros ca ma vede. “Sunt aici de vreo cativa ani, nu mai stiu daca 4 sau 5… Sunt batran, uit repede”, afirma batranul.
“Stau la nepotu’ meu, in Astoria”, zice “Dom’ Nelu”, adaugand ca “ajung la el cu metrou’ ala de culoare galbena, cu N-ul”.
Face bani la New York? “Nu prea multi”, se plange el si-si strecoara mana in buzunarul de la pantalon parca sa-si verifice dolarii primiti. “Cativa dolari, acolo”, zice batranul, in timp ce doi tineri, cu figure de brokeri pe Wall Street, ii dau fiecare cate cinci dolari. “Senchiu”, striga batranul in urma lor, dupa care se intoarce spre mine.
“Unii dau mai mult, altii mai putin”, spune “Dom’ Nelu”, si-mi zambeste cu gura stirba.
Le stie pe celelalte cersetoare? “Nu, maica, nu stiu pe nimeni”, spune el rapid si, suspicios, incepe sa se uite intr-o parte si-n alta. “Dar cu politia aveti probleme?”, il descos iar el da din cap: “Nu, niciodata… E buni cu mine si milosi”, spune batranul si se indeparteaza incet.
Il vad intrand intr-o cafenea de pe coltul strazii unde se aseaza la o masa de langa geam si incepe sa infulece dintr-un sandwich comandat de la tejghea.
Anonim