Plângerile împotriva preoţilor ajung tot la patriarh, care dispune cercetarea fiecărui caz în parte. Una dintre principalele atribuţii ale patriarhului este să convoace şi să conducă organele deliberative centrale ale Bisericii şi să ducă la îndeplinire deciziile acestora. De asemena, reprezintă Patriarhia Română în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin împuterniciţi legali.
Patriarhul este cel care menţine raporturile cu celelalte Biserici creştine ortodoxe în problemele bisericeşti. Dă pastorale pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sinodului Permanent sau a Sinodului Plenar, trimite sfaturi frăţeşti Ierarhilor din ţară şi împacă neînţelegerile personale dintre aceştia.
Multe dintre obligaţiile patriarhului sunt de natura administrativă. Astfel, întâi-stătătorul bisericii se îngrijeşte de îndeplinirea la timp a formelor pentru completarea eparhiilor vacante, prezidează Colegiul Electoral pentru alegerea mitropoliţilor, emite gramate pentru instalarea acestora, le acordă concedii de până la 30 de zile şi numeşte locţiitori în cazul vacanţelor acestora.
Reclamaţiile aduse reprezentanţilor bisericii ajung tot la patriarhie. Cu autorizaţia Sinodului Permanent, şeful bisericii dispune cercetarea lor, iar rezultatul celor constatate îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod.
Citiți principiile noastre de moderare aici!