Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, impresionand prin inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si farmecul limbajului. Capodoperele sale au stat la baza numirii lui de catre cititorii români şi critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „Luceafărul poeziei româneşti” sau „Poetul nostru nepereche”.
Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui Caragiale, care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: “În Nirvana”, “Ironie” şi “Două note”. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”. Viaţa lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite şi extravertite.
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” , spunea Caragiale.
Eminescu moare în ziua de 15 iunie 1889, în jurul orei 03.00 dimineaţa, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: “Eminescu nu mai este“. În 17 iunie poetul a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.
Citiți principiile noastre de moderare aici!