Şi nu din cauza unui procedeu medical comun astăzi (carantina), ci pentru că cel suferea, prin boala sa, era renegat de zeul preamărit. Mai târziu, omul a reuşit să înţeleagă ce sunt aceste boli şi ce anume le declanşează. Mai mult, a reuşit chiar să găsească leacuri foarte sofisticate.
Malaria, ebola, gripa, holera, „moartea neagră”, SIDA ori cancerul sunt boli care şi astăzi provoacă teroare printre comunităţile afectate. Poate de aceea, prin violenţa lor, unii le percep şi acum ca pe o apocalipsă. Când vorbeşti de boli devastatoare ce au lovit o comunitate întreagă, ba chiar un stat, te gândeşti la cele mai vechi urgii descrise.
Este vorba de bolile care au dus la eliberarea poporului ales de Dumnezeu, Israel. În vechiul testament sunt descrise cele zece urgii cumplite pe care Dumnezeau le-a lăsat asupra Egiptului, pentru a-l „convinge” pe faraon să-i elibereze pe evrei. Epidemii şi „ploi” de sânge, broaşte, păduchi, ţânţari, secetă, bube, foc şi pietre şi, nu în ultimul rând, lăcustele şi Întunericul (cea din urmă urgie) au deschis drumul Exodului poporului lui Israel.
Răul nevăzut
Problema foarte grea şi de lungă durată a fost cercetarea lumii invizibile, care produce epidemiile devastatoare. De-a lungul vremurilor, prin înaintarea în cunoaştere, descoperiri şi tehnologii noi, omul a reuşit să producă în mod artificial imunitate prin vaccinare, eradicând epidemiile nimicitoare.
Arme de distrugere în masă
Agenţii biologici, ca şi cei chimici, au un anumit potenţial de pericol, sunt relativ ieftini, uşor de procurat şi, din cauza faptului că au o dublă întrebuinţare (civilă şi militară), sunt uşor de mascat.
Astfel, se presupune că ciuma este mortală în 90% din cazuri, antraxul în 80%, în timp ce alţi agenţi, al căror scop este de a produce incapacitate temporară, sunt letali doar pentru un procent mic din populaţia ţintă, cei bolnavi, bătrâni sau predispuşi la boli.
Moartea neagră, în Londra
În secolul al XVII-lea, doi ani la rând, 1665 şi 1666, au însemnat pentru Londra aproape o apocalipsă. În primăvara anului 1665 a izbucnit o epidemie de ciumă bubonică care a ucis mii de oameni şi care a umplut gropile comune de cadavre. Totuşi, norocul a venit în 1666.
Atunci un incendiu uriaş a distrus aproape tot centrul Londrei. Dar a ucis în acelaşi timp şi agentul care răspândea bacilul ce cauza infecţia: şobolanii şi puricii. Ciuma bubonică a fost numită „moartea neagră”, din cauza suferinţelor groteşti a celui suferind. Ciuma a pornit din Est, probabil din China, şi s-a răspândit atunci în toată Europa.
Comunităţi întregi au pierit. Se estimează că din cauza acestei maladii numai în Europa au murit peste 25 de milioane de oameni. Mai mult de jumătate din numărul oamenilor care au decedat în al doilea război mondial!
Ebola, virusul nimicitor
Virusul Ebola este un membru al familiei de virusuri ARN. La microscop acest virus are aspectul unui filament lung. A fost descoperit în 1976 şi a fost denumit după un râu din Zair, Africa, unde el a fost detectat prima dată. Ebola este una dintre cele mai puternice boli virale cunoscute de omenire, cauzând moartea a 50-90% dintre cei infectaţi. Boala îşi are originile în junglele din Africa şi Asia.
Câteva forme diferite ale virusului au fost identificate şi sunt analizate în continuare. Se transmite prin contact direct cu sângele, secreţiile sau organele persoanelor infectate. Virusul se mai poate transmite prin contactul cu cimpanzeii morţi sau bolnavi. În epidemia din Congo, în 1976, toate persoanele infectate de Ebola prin seringi şi ace au murit.
Ebola se caracterizează printr-o apariţie bruscă a unei febre puternice, oboseală, dureri musculare, dureri de cap şi de gât. Acestea sunt urmate de stări de vomă, diaree, urticare, insuficienţă renală şi hepatică, hemoragii interne şi externe. La timp scurt de la simptome (chiar şi în 20 de zile) pacientul moare.
Ultimele izbucniri de Ebola
Până în prezent au fost anunţate doar trei izbucniri de febră hemoragică, două fiind în 1976, una în Zair şi una în vestul Sudanului. Acestea au fost focarele mari, din care au rezultat mai mult de 550 de cazuri şi 340 morţi. A treia izbucnire, în 1979 în Sudan, a fost mai mică, cu 34 cazuri şi 22 morţi. Nici în prezent nu se cunoaşte un tratament clar care să lichideze boala.
Bolile mizeriei
Acestea sunt aşa-zisele boli „vechi de când e lumea”. Chiar dacă societatea modernă nu ar mai trebui să se confrunte cu astfel de boli, există multe locuri în care ele izbugnesc (în special în ţările subdezvoltate).
Bolile diareice, helmintiazele intestinale, schistosomiazele, febra tifoidă şi denga, holera, trahomul şi dracunculoza, direct asociate igienei deficitare şi apei insalubre produc îmbolnăvirea a sute de milioane de persoane anual, 2/3 dintre acestea fiind copii.
Gripa aviară, ultimul şoc
VIRUS. Până de curând se credea că virusul aviar nu infectează direct omul, dar focarul apărut în 1997 în Hong-Kong, şi altele care au evoluat în anii următori, au demonstrat că unele virusuri aviare înalt patogene (H5N1, H7N7) pot trece bariera de specie (de la animal la om), provocând infecţii umane grave şi chiar decese.
Acest mod de transmitere directă a fost demonstrat prin studii genetice. De la gripa spaniolă, la SARS, aceast tip de boală a răpus milioane de oameni. Doar gripa din 1918-1919 a ucis mai mulţi oameni decât au căzut pe fronturile primului război mondial. Estimări incerte vorbesc de 25 de milioane de morţi, dar epidemiologii evaluează numărul deceselor la 100 de milioane, căci numai în India această epidemie a produs 20 de milioane de victime.
Revenind la gripa aviară, aceasta a fost localizată aproape în toată lumea, ceea ce o face şi mai periculoasă.
Anonim 
Anonim