Nataşa, în vârstă de 18 ani, a fost răpită de pe stradă, la 10 ani, şi forţată să trăiască într-o celulă amenajată sub un garaj. Calvarul a luat sfârşit în luna august, când a evadat într-un moment de neatenţie a răpitorului, Wolfgang Priklopil. Acesta, un tehnician în vârstă de 44 de ani, s-a sinucis la numai câteva ore de la evadarea adolescentei.
La 4 luni de la eliberare, Nataşa a dezvăluit că nu a reuşit încă să se obişnuiască să fie în preajma oamenilor. „Din când în când mă sperii, când cineva strigă „bună!”, ca şi cum m-ar cunoaşte, pe mine sau persoana care mă însoţeşte, deşi este un străin. Foarte mulţi oameni nu au decât intenţii bune şi îmi zâmbesc sau mă felicită pentru că sunt liberă”.
Tânăra a dezvăluit că Priklopil obişnuia să îi dea bani. „Se gândea că aş putea cumpăra ceva. Dar nu a mers. Mi s-a părut că toată povestea e mai degrabă ridicolă şi chiar m-am simţit jignită. Nu puteam merge la cumpărături, odată ce eram închisă acolo”.
Adolescenta a fost întrebată de reporter ce a simţit când a întâlnit mai mulţi oameni, după ce, 8 ani, a avut în preajmă o singură persoană. „A fost un şoc imens. De exemplu, de fiecare dată când ieşeam afară cu el, era un adevărat şoc. Eram speriată şi voiam să mă ascund, pentru că nu eram obişnuită cu oamenii. Nu puteam să îi suport. Eram foarte vulnerabilă, timidă”.
Kampusch locuieşte singură, într-un mic apartament închiriat, şi beneficiază în continuare de consiliere din partea unui psiholog, pentru a reuşi să treacă peste experienţa traumatizantă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!