Și în 2024, la fel ca în fiecare an, în jurul acestei date vor fi organizate mai multe evenimente dedicate victimelor acelei întunecate perioade din istoria umanității.

Lagărele de concentrare ale naziștilor din partea estică a teritoriului controlat de aceștia în timpul celui De-al Doilea Război Mondial au fost eliberate de Armata Roșie, începând cu Majdanek în iulie 1944 și Auschwitz la 27 ianuarie 1945, și continuând cu cele de la Gross-Rosen, Sachsenhausen, Ravensbrück, Stutthoff și Theresienstadt în lunile următoare. Cel mai mare a fost, bineînțeles, cel de la Auschwitz.

În cadrul ședinței speciale din 24 ianuarie 2005, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului, care a avut rezultat uciderea a șase milioane de evrei – estimarea agreată de cei mai mulți istorici – din Europa și a milioane de oameni de alte naționalități de către regimul nazist german. Câteva luni mai târziu, pe 1 noiembrie 2005, printr-o rezoluție a aceleiași entități, data de 27 ianuarie a fost stabilită drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Anterior, potrivit Muzeului Holocaustului, se instituiseră și alte zile naționale de comemorare a Holocaustului. De exemplu: 3 ianuarie – Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania. Pe 27 ianuarie, data stas de acum, exista și Ziua Holocaustului în Regatul Unit, instituită din 2001.

O supraviețuitoare a Holocaustului vorbit în Parlamentul European

În Parlamentul European, acțiunile dedicate Zilei Internaționale a Holocaustului au început încă de joi, 25 ianuarie, când, în cadrul unui plen a fost invitată și Irene Shashar, supraviețuitoare a ghetoului din Varșovia.

În cadrul ședinței, după intervenția din deschidere a Robertei Metsola, președinta Parlamentului European, a urmat un interludiu muzical al artistului Marcelo Nisinman, discursului Irenei Shashar și un minut de reculegere.

„Stau aici astăzi, în fața dumneavoastră, pentru a vă spune că Hitler nu a învins. […] Acesta este un tribut adus mamei mele, ca de altfel întreaga mea viață – alături de viața copiilor și nepoților mei.

Am nevoie de vocea voastră, de vocea Națiunilor Unite. Națiunile Unite care au născut din cenușa celui de-al Doilea Război Mondial. Am nevoie de vocea voastră, pentru că fără ea, liniștea înseamnă indiferență.

Pe întreg parcursul vieții mele am realizat că este nu numai responsabilitatea mea, ci și obligația mea să amintesc omenirii că binele poate triumfa asupra răului”, a spus supraviețuitoarea Irene Shashar.

Ceremonia s-a încheiat cu un spectacol muzical din „Kaddish” de Maurice Ravel, susținut de soprana Sheva Tehoval și Marcelo Nisinman.

„Născută la 12 decembrie 1937 sub numele de Ruth Lewkowicz, Irene Shashar a supraviețuit ghetoului din Varșovia. După ce tatăl ei a fost ucis de naziști, ea a scăpat din ghetou împreună cu mama ei prin canalizare într-o altă parte a Varșoviei, unde a rămas un copil ascuns pentru restul războiului. Ea și mama ei s-au mutat apoi la Paris. După moartea mamei sale, Irene s-a mutat în Peru, unde a fost adoptată de rude. După ce a studiat în SUA, s-a mutat în Israel la vârsta de 25 de ani și a devenit cel mai tânăr membru al facultății care a deținut un post la Universitatea Ebraică. Astăzi locuiește în Modiin, Israel. În 2023 și-a publicat biografia intitulată «Am câștigat împotriva lui Hitler»”, au descris-o pe supraviețuitoarea Holocaustului reprezentanții Parlamentului European.