Obiectiv sau nu, juriul Academiei Americane de Film este alcătuit din oameni, iar oamenii se pot înşela. E de iertat, fireşte, mai ales că, fiind vorba despre artă, relativul unei aprecieri este cât se poate de permis şi, totodată, de elastic. Nu este însă de uitat, după cum o demonstrează lista alcătuită de cotidianul The Telegraph, pe care se află peliculele ce ar fi meritat să fie în prim-plan la gala Oscar, însă au fost puse în umbră de alte filme, mai puţin meritorii în opinia britanicilor.
Prima peliculă nedreptăţită este “Raging Bull”, realizată în 1980 de Martin Scorsese şi care, un mai târziu, se înclina la ceremonia premiilor Academiei Americane în faţa filmului ce a consemnat debutul regizoral al lui Robert Redford, “Ordinary People”. Altfel spus, biografia unui boxer, cu un Robert De Niro senzaţional, a fost învins de o producţie din categoria “family”, mai emoţionantă, spun unii, însă şi mai statică, plictisitoare chiar, potrivit celor nemulţumiţi că Scorsese şi a lui capodoperă au plecat acasă cu doar două Oscaruri din opt nominalizări. Marile injustiţii – victoria lui Redford în faţa lui Scorsese, la categoria Cel mai bun regizor, şi cea lui Timothy Hutton în faţa lui Joe Pesci, la Cel mai bun actor într-un rol secundar.
Gala Oscar 1977. Scorsese e iar în luptă, cu “Taxi Driver” şi acelaşi De Niro în rolul principal. Adversar – “Rocky”, adică Stallone, adică viaţa boxului şi boxul vieţii. Învingător la puncte – “Rocky”, desemnat cel mai bun film al anului, iar omul din spatele său, John G. Avildsen, cel mai bun regizor. Scorsese pleacă acasă cu mâna goală din patru nominalizări. ” Rocky este, fără îndoială, un film bun, de multe ori subestimat din pricina continuărilor sale mai puţin fericite. Însă este oare mai bun decât Taxi Driver ?”, se întreabă, retoric, jurnaliştii britanici, susţinători ai peliculei în care De Niro rosteşte replica “You talkin to me?”, devenită emblematică pentru istoria cinematografiei.
1972. Aceeaşi scenă, alţi adversari, respectiv “The French Connection”, filmul poliţist al lui William Friedkin, cu Gene Hackman luptând cu traficanţii de droguri, şi controversatul “A Clockwork Orange”, unul dintre numeroasele filme izbutite pentru care Stanley Kubrick NU a primit premiul Oscar pentru cel mai bun regizor. Deznodământul a fost unul zdrobitor în favoarea peliculei poliţiste, scor 5-0 la statuete, însă întrebările rămân valabile şi astăzi. A fost “The French Connection” cu adevărat mai bun decât metafora violentă a lui Kubrick? A regizat Friedkin mai bine decât principalul său oponent?
Anul 1995 a adus un alt prilej de divergenţe. “Forrest Gump” a câştigat şase premii Oscar, inclusiv cele pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor (Robert Zemeckis) şi cel mai bun actor în rol principal (Tom Hanks), în timp ce “The Shawshank Redemption”, inclus de o planetă întreagă pe lista celor mai valoroase filme din toate timpurile, nu a primit nicio distincţie, în ciuda celor şapte nominalizări. Discutabil şi, în acelaşi timp, posibil ca Hanks să fi fost mai convingător decât Tim Robbins, iar Zemeckis să fi regizat mai inspirat decât Frank Darabont. Nimic, însă, nu-i scuză pe juraţii Oscarurilor pentru faptul că “The Shawshank Redemption” nu a fost premiat măcar la categoria Cel mai bun scenariu, dată fiind maniera impresionantă în care a fost rescris pentru marele ecran un roman al lui Stephen King. La fel de adevărat este şi faptul că premiul Oscar pentru scenariu a mers atunci la “Pulp Fiction”, datorită unei poveşti a lui Tarantino pe cât de originală, pe atât de revoluţionară.
Înapoi în timp, cei de la The Telegraph îl includ şi pe maestrul filmelor de suspans, Alfred Hitchcock, printre marii nedreptăţiţi ai Oscarurilor. În ciuda celor cinci nominalizări, marele cineast nu a fost răsplătit niciodată cu premiul categoriei Cel mai bun regizor. Ultima înfrângere a lui Hitchcock s-a consumat în 1961, când “Psycho” a fost, în opinia membrilor Academiei Americane de Film, inferior comediei “The Apartment”, regizată de Billy Wilder, cu Shirley MacLaine şi Jack Lemmon în rolurile principale.
Mult mai aproape de zilele noastre, Oscarul din 2003 pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, care a ajuns la Catherine Zeta-Jones pentru prestaţia din musicalul ”Chicago”, este considerată o altă nedreptate majoră, în condiţiile în care Meryl Streep ar fi jucat mai bine în drama “Adaptation”, potrivit presei britanice.
Sursa: NewsIn
Citiți principiile noastre de moderare aici!