Regizat de Raoul Peck, filmul urmărește parcursul scriitorului britanic și felul în care ultimul său roman „1984” a devenit, în timp, o grilă de interpretare pentru mecanismele puterii, ale controlului și ale manipulării informației. Naratorul Damian Lewis dă voce George Orwell, într-o producție realizată pe baza arhivelor, documentelor și scrierilor lui Orwell, dar și a unor imagini și materiale din istoria recentă.

Mai exact, Raoul Peck construiește documentarul folosind imagini de arhivă, știri filmate, fragmente din alte producții și discursuri cunoscute, pentru a urmări modul în care formele de autoritarism din prima parte a secolului XX continuă să se regăsească în lumea de azi.

Filmul leagă aceste mecanisme istorice de contexte contemporane marcate de conflicte și tensiuni politice, care pun sub presiune democrația și libertățile civile. Sunt aduse în discuție, printre altele, războiul civil din Myanmar, conflictul ruso-ucrainean, campania militară împotriva terorismului, după atacurile din 11 septembrie, precum și războiul din Gaza.

„Există un fragment interesant în care Milan Kundera povestește cum a ajuns să-l redescopere pe Orwell, realizând că perspectiva acestuia este că regimurile totalitare forțează, în esență, totul să devină politic, adică își impun propria politică asupra fiecărui moment al vieții tale, ceea ce este ceva cu totul diferit de a spune că arta nu poate sau nu ar trebui să fie politică.

De asemenea, este remarcabilă afirmația lui Orwell potrivit căreia regimurile totalitare sunt teocrații. Filmul lui Peck are un punct slab în faptul că nu se concentrează pe teocrațiile reale ale prezentului (cu posibila excepție a Israelului) și pe trăsăturile orwelliene ale ISIS și Hamas.

Întrebarea în ce măsură Orwell și-a renegat propriile tendințe antisemite din tinerețe nu este abordată complet în acest film, în afară de menționarea ostilității sale față de «Reflecții asupra chestiunii evreiești» de Sartre și de o afirmație, care ar fi avut nevoie de o argumentare mai solidă, că antisemitismul este doar Newspeak instrumentalizat.

Orwell a fost privit cu antipatie de o parte a stângii politice pentru că a îndrăznit să scrie «1984», chiar și mai mult după dezvăluirea, de acum 30 de ani, că în 1949 a transmis autorităților britanice numele a 38 de persoane publice pe care le considera «comuniști ascunși», un fapt pe care acest film îl evită. Dar complexitatea lui Orwell nu îi compromite geniul de a spune adevărul. Poate că arta și viața nu pot fi făcute să se potrivească perfect”, spune despre film Criticul Peter Bradshaw, de la The Guardian.

„Orwell: 2+2=5” poate fi văzut începând de vineri, 8 mai, în cinematografele din țară. Pentru publicul timișorean, va avea loc o proiecție joi, 14 mai, de la ora 20:30, la Cinema Studio.