Din această tranziție a prins contur și inițiativa civică „Părinte Implicat”, o asociație construită din dorința de a sprijini copiii și părinții și de a cultiva empatia și voluntariatul încă din primii ani de viață.

Care a fost parcursul tău profesional până acum?

Sunt trainer acreditat de către ANC (Autoritatea Națională pentru Certificări), absolventă a Facultății de Științe Economice din cadrul UVT. Am absolvit masterul în Audit și Expertiză contabilă la UVT, precum și modulele psihopedagogice Nivel 1 și 2 Studii Postuniversitare. Am început să lucrez din clasa a VIII-a, dintr-o întâmplare fericită. Am lucrat în ultimul an de gimnaziu și apoi în toți anii de liceu ca secretară, la o agenție mică de turism. În facultate am lucrat ca ghid turistic la o altă agenție, pentru grupuri de copii și adolescenți, și am ținut contabilitate primară la alte trei firme. Apoi am lucrat 15 ani într-o companie multinațională, în departamentul de achiziții, unde am învățat foarte multe.

Am avut responsabilități regionale și globale, am fost manager al unei echipe foarte faine. Mulți ani am fost super prinsă cu jobul, să învăț, să cresc. Acolo am început să susțin traininguri pentru colegii mei din diferite locații (negociere, comunicare, healthy leadership) și să devin trainer certificat. În urmă cu nouă ani am plecat din multinațională pentru a fi trainer full time și a avea mai mult timp pentru mine și pentru familia mea. Doream o schimbare. Devenisem prea prinsă la lucru, nu mai aveam multă răbdare cu mine și cu ai mei.

Copiii erau mici și trăgeau de noi să ne jucăm. Mi-au trebuit doi ani să fac pasul, să îmi dau demisia. Am început cu două săptămâni la cort, la munte, cu ai mei. Apoi mi-am căutat un loc de muncă în zona de training. De atunci susțin cursuri pentru diverse companii printr-o colaborare cu o firmă de training. Asta îmi oferă flexibilitate și timp liber.

Cum a apărut ideea înființării Asociației „Părinte Implicat” și ce experiențe personale au stat la baza acestui proiect?

În liceu, diriginta ne ducea constant la o casă de copii să îi ajutăm la teme, să ne jucăm cu ei. Atunci a început implicarea mea ca voluntar. În timp ce am lucrat ca și ghid turistic la grupuri de elevi în facultate, mi-a plăcut foarte mult interacțiunea cu copiii și mi-am promis mie, că atunci când voi putea, îi voi ajuta. Atunci nu știam cum voi face asta. În zona de voluntariat am fost implicată în a-i ajuta pe alții încă din timpul liceului și facultății, apoi împreună cu colegii de la multinațională ajutam câteva familii constant.

Aveam o inițiativă ce se numea „Pro Bono” și ne strângeam lunar bonurile de masă să facem un pic de bine. Atunci visam să înființez un ONG. În ultimii nouă ani, piața de training a fost afectată de pandemie și de criza economică. Așa am început să contribui din ce în ce mai mult în zona de voluntariat. Pandemia m-a ajutat și ea să nu am atât de mult de lucru și să am timp să dezvolt programe de educație pentru centre de copii. Susțin ateliere pentru copii și părinți de câțiva ani. Cred cu tărie în educație, fiind singura noastră șansă de a avea un viitor mai bun.

În 2021, am înființat Asociația „Părinte Implicat” pentru a ajuta mai mult, mai transparent și pentru a dezvolta visul meu: proiectul „Micii voluntari”, în care îi învăț pe copiii noștri voluntariatul și empatia. Am avut și multe semne de potrivire și o bunătate nesperată de la comunitate și mi-am dat seama că asta trebuie să fac. În proiectul „Micii Voluntari”, înainte de pandemie, aveam 152 de copii înscriși, între patru și 18 ani. Aceștia sunt copiii noștri, care au acasă tot ce au nevoie, poate chiar mai mult.

Eu îi încurajez să se implice în comunitate și să îi ajute pe cei ce nu au suficiente resurse. Ambele categorii au de câștigat. Chiar cred cu tărie asta. Am văzut beneficiile în timp la copiii mei, ai prietenilor și celor din grupul „Micii voluntari”. Suntem o asociație mică, dar cu suflet mare. Îmi doresc să creștem împreună. Comunitatea noastră e rezultatul câtorva ani de muncă. Nu suntem foarte mulți, dar suntem suficienți pentru a face câte ceva. Îmi doresc ca această asociație să crească încet, să atragă voluntari de calitate și proiecte care să facă diferența în comunitate. Încrederea se construiește în timp.

Ai fost corporatistă și acum coordonezi o organizație civică. Cum a fost trecerea?

Trecerea de la corporație la o ONG a fost provocatoare, dar profund eliberatoare. În corporație am învățat rigoare și organizare, iar în sectorul civic am găsit sens, impact și o apropiere reală de oameni. Aici fiecare om contează, pentru că vezi direct cum munca ta schimbă vieți. M-a ajutat foarte mult formarea mea în corporație în derularea proiectelor asociației. Totul a crescut încet, încet, firesc cumva. Am o pasiune pentru parenting, psihologie și filosofie. Iubesc oamenii. Tot timpul am avut grijă de construirea unei relații frumoase cu soțul, copiii mei, familia extinsă, prietenii și cunoscuții. Chiar din timpul în care lucram în corporație, am început să țin cursuri pentru părinți, din îndrumarea prietenilor, pentru a aduce o contribuție în comunitate.

M-am pregătit foarte mult, am citit, am fost la multe traininguri, ateliere, seminarii, prezentări și am urmat studii postuniversitare în domeniu. Pentru că informațiile primite m-au ajutat foarte mult în relația cu familia mea, m-am gândit să împărtășesc lucrurile care au mers și cu alți părinți. Experiența mea de câțiva ani ca trainer pe negociere/leadership, lucrul în echipă într-o mare companie multinațională, modelul de educație ce mi-a fost oferit cu multă dragoste de părinții mei, dar mai ales experiența de mamă a doi copii m-au ajutat să vin în sala de curs cu exemple concrete și recomandări simple pentru părinții și educatorii cu care am intrat în contact.

Abordarea mea se bazează pe acceptarea emoțiilor, educația fără pedepse și recompense, relaționarea prin joacă și construirea unei relații bazate pe conectare, cu respect și limite ferme. Implicarea civică a venit firesc, treptat, a crescut din semințele sădite de familie și apoi de cadrele didactice ce m-au modelat. Cu fiecare implicare a venit și energia bună înapoi la mine, așa că am continuat.

Care sunt provocările de zi cu zi?

Într-un ONG ce activează în zona de educație, provocările zilnice țin de finanțare, birocrație, echipe mici și nevoile foarte diverse ale copiilor și părinților. Colaborarea cu școlile și alte organizații este esențială, dar uneori instabilă. În același timp, trebuie să menținem vizibilitatea, să gestionăm voluntarii și să avem grijă de echipă, pentru că munca în comunitate este intensă emoțional. Toate acestea fac activitatea frumoasă, dar și extrem de solicitantă.

Mă străduiesc să fac rost de materiale didactice, jocuri, cărți pentru a organiza ateliere cât mai atractive. Greu reușim să adunăm copiii din medii defavorizate pentru un atelier. În cele mai multe cazuri, ei nu pun preț pe educație. Tragem de ei să vină; le oferim timp, implicare. Vrem să-i ajutăm. Ei parcă nu vor. Uneori nu realizează. Văd doar un interes pe termen scurt, satisfacerea nevoilor imediate. Îi atragem cu chestiile faine: o ieșire, o excursie sau ceva de mâncare ori de îmbrăcat. Parcă doar noi vedem diamantele. Dar e de înțeles. Poate și noi am fi la fel în locul lor. Am învățat să trec peste nepăsare, implicându-mă. Pur și simplu am în minte un obiectiv mai mare. Mai îndepărtat. Încerc să văd potențialul ce zace în acești copii. Muncesc cu ei, perseverez, iar și iar. Atelier după atelier. Puțin câte puțin. Când pot și cât pot. Construiesc relații cu ei și, de drag, în timp, ceva se prinde. Greu, dar se prinde. Nu tot timpul, nu cu toți. Pentru câteva reușite merită însă să lupt în continuare. Sunt câteva vieți schimbate în bine. Asta e ceea ce contează.

Ce înseamnă, în viziunea ta, un părinte implicat?

Un părinte implicat este, pentru mine, un adult care rămâne prezent, curios și disponibil în viața copilului său: îl ascultă cu adevărat, îl încurajează, îi oferă siguranță emoțională și îl ghidează cu blândețe spre autonomie. Un astfel de părinte construiește o relație bazată pe respect, comunicare și încredere, îndrumând copilul în învățare și în viață, bineînțeles, punând limite ferme.

Care sunt principalele proiecte pe care asociația le derulează în prezent?

Asociația desfășoară în prezent mai multe proiecte educaționale și comunitare dedicate copiilor, părinților și tinerilor din medii vulnerabile. Printre cele mai importante se numără proiectul #Citesc, care include cluburi lunare de lectură pentru copii și adulți, ateliere de promovare a lecturii în școli, sesiuni de lectură organizate în natură, în centre de zi, case de copii și cămine pentru vârstnici, dar și ture de lectură pe bicicletă, dotarea cu biblioteci a unor instituții și renovarea sălilor de lectură.

Totodată, organizația derulează cursuri de dezvoltare a abilităților pentru copii și adolescenți proveniți din medii defavorizate, precum și programe de dezvoltare personală adresate părinților aflați în situații vulnerabile. Un alt proiect important este „Micii Voluntari”, prin care copiii cu vârste între 4 și 18 ani sunt familiarizați cu noțiunile de voluntariat, responsabilitate și empatie, fiind implicați în diverse acțiuni dedicate comunității.

De asemenea, asociația susține copiii cu rezultate foarte bune la învățătură, înscriși în centrele de excelență, prin organizarea unor tabere educaționale axate pe dezvoltarea abilităților de comunicare și pe aprofundarea cunoștințelor la limba română și matematică. Ca activitate secundară, pe tot parcursul anului, sprijinim familiile defavorizate și copiii din fostele case de copii și centre de zi, secțiile de oncologie pediatrică, distrofici din spitale cu haine, mâncare, cosmetice, rechizite, meditații, mobilă, renovări de case, diverse servicii de ajutor etc.

Există exemple de situații în care intervenția asociației a produs schimbări importante pentru copii sau pentru comunitate?

Da, sunt foarte multe astfel de situații când intervențiile noastre au produs schimbări. Uneori ele se văd imediat, alteori doar pe termen lung. Acesta este și motivul pentru care continuăm să ne implicăm în comunitate. Educația este o muncă la firul ierbii, cu fiecare copil în mod diferit, cu implicare și perseverență. Nu e ceva wow; nu putem evalua imediat impactul, dar încet, încet se văd rezultatele.

Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă astăzi elevii și părinții din România?

Astăzi, cred eu, elevii și părinții din România se confruntă cu o lipsă de timp împreună și o oboseală ce se tot adună. Din dorința de a face foarte multe, nu mai au timp real, de conectare autentică. Se confruntă și cu o presiune academică, bullying, diferențe uriașe între școli și o comunicare fragilă cu sistemul educațional. Mulți copii au nevoie de sprijin emoțional, iar părinții au nevoie de ghidaj în gestionarea tehnologiei și a stresului. Toate aceste provocări arată cât de important este parteneriatul real dintre familie, școală și comunitate.

Ce rol joacă tehnologia și rețelele sociale în educația copiilor și în relația acestora cu părinții?

Tehnologia și rețelele sociale joacă astăzi un rol dublu în viața copiilor și în relația lor cu părinții: pot fi un sprijin pentru învățare și conectare, dar și o sursă de riscuri dacă nu există ghidaj și limite clare. Cheia este echilibrul și ghidajul constant.

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când conduci această asociație?

Să nu am așteptări de la nimeni. Fiecare om din comunitate este foarte prins în viața lui, ajută când poate și cu ce poate. Este bine așa. Mi-am pus de la început o limită: să nu mă sacrific pentru asociație, să am în primul rând grijă de mine și de ai mei. Mă implic cât pot în fiecare perioadă, pun suflet și mă bucur de fiecare activitate pe care reușesc să o fac.

Care sunt planurile Asociației „Părinte Implicat” pentru următoarea perioadă?

Îmi doresc să continui proiectele recurente, cluburile lunare de lectură copii și adulți, proiectele de voluntariat și în viitor și să adaug întâlniri de suport lunare pentru părinți. Când va fi posibil, îmi doresc tare mult să produc un film documentar despre copiii ce fac voluntariat, cu partea faină, dar și partea grea. Un film real cu care să merg apoi în școli și licee și pe baza lui să avem discuții interesante, să le ofer poate o altă perspectivă elevilor.

Cum faci să reziști cu jobul, familia și voluntariatul?

Echilibrul, organizarea foarte bună, am învățat în timp și învăț în continuare, energia, suportul celor dragi și dragostea de copii mă ajută. Nu îmi iese tot timpul, am zile bune și zile mai puțin bune. Accept asta. Sunt un om. Am limitele mele. Nu sunt perfectă și nici nu tind către asta. Greșesc și o dau în bară uneori. Îmi cer scuze și mă străduiesc să repar. Cer ajutor oamenilor din jur și deleg cât pot. Sunt extrem de norocoasă să primesc multă iubire de la cei din jur și asta îmi dă aripi. Am învățat să am grijă de mine și de ai mei, să construiesc relații.

Mă opresc când am nevoie, îmi fac timp să călătoresc, timp pentru relația de cuplu, să citesc, să îi ajut pe copiii mei la teme, să mă joc cu ei, să povestim, să ne drăgălim. Ieșirile în natură cât mai dese îmi dau super energie. Am învățat în acești ani de voluntariat să fac bine, atât cât pot, fără să mă suprasolicit, fără să am așteptări, fără să mă frustrez, fără să mă sacrific. E foarte important. Mă străduiesc să îmi iasă asta. Nu tot timpul îmi reușește. Această asociație nu este despre mine, este despre comunitate și ce putem face împreună pentru ceilalți. Încet, încet, investim în educație. Facem proiecte faine pentru că putem. Pentru că și ei sunt copiii noștri.

De ce anume ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitoarea ocupație?

Tinerii ar trebui să își aleagă ocupația ținând cont de interesele și punctele lor forte, de valorile personale și de stilul de viață pe care și-l doresc. În același timp, e important să privească realist piața muncii și să fie deschiși la învățare continuă. O carieră bună se construiește acolo unde se întâlnesc pasiunea, competența și oportunitatea.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău la redactie@tion.ro.