Dr. Manuela Zănescu vorbește despre începuturile neașteptate ale profesiei sale, despre provocările unei instituții care s-a reinventat odată cu tehnologia, dar și despre convingerea că, indiferent cât de mult va avansa inteligența artificială, biblioteca și cartea vor rămâne repere esențiale ale societății. În dialogul care urmează, descoperim nu doar parcursul unui profesionist dedicat, ci și povestea unui om care a făcut din dragostea pentru cărți o adevărată misiune de viață.

Cum a început povestea dumneavoastră profesională? A fost biblioteca o alegere asumată sau o întâmplare fericită?

Vorbind despre povestea mea profesională, pot să îl citez pe Nichita Stănescu și să afirm cu convingere: „e o întâmplare a ființei mele”! M-a atras actoria, dar și mai mult profesoratul, pentru că iubeam literatura – poezia, dramaturgia, proza, eseistica, critica literară – totul. Am ales să fiu profesoară de limba și literatura română și întâmplarea a făcut ca la finalul anului 1990 să mi se recomande să particip la un concurs pe unul dintre cele trei posturi libere de bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară, pe atunci departament al universității. Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să lucrez în bibliotecă, doar că mereu m-am imaginat înconjurată de cărțile mele. Pot să spun, după toți anii petrecuți în acest templu al cărților, că sunt norocoasă și că această întâmplare este una fericită. Mi-a rămas însă și pasiunea pentru meseria de dascăl și am căutat mereu oportunitatea de a preda în paralel cu munca la bibliotecă. Am avut ore de limba română la școli din oraș; am predat cursuri de biblioteconomie și seminarii la UVT.

V-ați imaginat vreodată, la începutul carierei, că veți ajunge în conducerea Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara?

În primii doi ani mi-am imaginat că voi pleca din bibliotecă și voi lucra în învățământ sau altceva. Pentru mine a fost dificilă trecerea de la catedră la munca de birou, am dorit să păstrez legătura cu partea aceasta didactică, am făcut și cursuri de formator pentru educația adulților și am exploatat fiecare prilej de a ține cursuri. Din acest motiv nu mi-am stabilit de la bun început un traseu profesional în bibliotecă. Însă după experiența dobândită ca manager al Bibliotecii Britanice, mi-am dorit să coordonez zona de activitate cu publicul din bibliotecă și chiar am avut această responsabilitate.

Care au fost cele mai importante momente care v-au modelat parcursul profesional?

M-a marcat perioada în care am lucrat la Biblioteca Britanică. A fost un câștig imens faptul că am făcut parte dintr-un sistem profesional foarte bine organizat. Modul de lucru, seriozitatea și disponibilitatea cu care tratau activitatea zilnică cei de la British Council au reprezentat un model pentru mine. Am învățat, în acea perioadă, ce înseamnă să lucrezi cu publicul, cum se traduce în practică grija pentru utilizatori (customer care), ce înseamnă să te ții de promisiuni (walk your talk), ce rol are spațiul de lucru (customer experience), cum să adaugi valoare serviciilor de bibliotecă pentru a deveni nu bune, ci excelente.

Un alt pilon al formării mele profesionale l-a constituit participarea la realizarea de proiecte. Mi-a plăcut foarte mult munca în proiectele din care am făcut parte, pentru că presupunea diversitate, energie, inventivitate, era dinamică, atribute care nu se regăsesc în nicio activitate din bibliotecă. Într-o instituție mare, cum este Biblioteca Centrală Universitară, activitățile sunt foarte specifice, iar unele dintre ele presupun documentare, adică o muncă statică, uneori repetitivă. Există și în acest gen de operațiuni un farmec aparte și sunt bibliotecari care fac descrierile bibliografice cu acribie. Pe mine m-a atras mai mult zona de servicii pentru utilizatori și, ulterior, cea de organizare a evenimentelor culturale.

Din anul 2010, când s-a înființat Departamentul de promovare și evenimente culturale din Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” (BCUT), la propunerea directorului general dl. profesor Vasile Docea, am coordonat și gestionat, timp de șapte ani, activitățile culturale și științifice organizate în bibliotecă. A fost perioada cea mai intensă din punct de vedere profesional, deoarece am îmbinat cunoștințele de biblioteconomie cu abilitățile de promovare, de comunicare și de colaborare. Pe lângă parteneriatele cu ambasade și consulate, în urma cărora au trecut pragul bibliotecii ambasadori, atașați culturali, consuli și personalități culturale ori politice din străinătate, am avut și invitați cu nume sonore din țara noastră, precum Ion Caramitru, Dan Pița, Ana Blandiana și mulți alții. Parteneriatele cu instituțiile de cultură au adus în Aula bibliotecii un public divers și constant. Cinemateca bibliotecii, de care s-a ocupat îndeaproape colega mea Lia Vighi, a beneficiat de spectatori fideli. Prin evenimentele organizate se valorifică patrimoniul cultural deținut de bibliotecă, se deschid porțile către publicul larg, oferind cunoaștere, relaxare, stare de bine.

Un alt moment important în activitatea mea a fost implicarea în diverse proiecte implementate de bibliotecă. Prin acestea au fost realizate primele digitizări ale documentelor din BCUT, s-au realizat schimburi profesionale cu Biblioteca Universitară din Østfold, Norvegia, s-au achiziționat echipamente tehnologice, precum scanner performant BookEye, laptopuri etc.

Mai este un aspect pe care l-aș menționa, și anume activitatea de formare, de care m-am simțit mereu atrasă. Am răspuns de formarea profesională și am inițiat un atelier de lucru pe teme de specialitate cu periodicitate lunară.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Biblioteca Centrală Universitară? Este doar un loc de muncă sau mai mult decât atât?

Să fii bibliotecar este un mod de viață. Bibliotecile au apărut atunci când s-au organizat primele tăblițe de lut, fapt ce definește sarcina principală a bibliotecii. Biblioteca te determină să fii organizat, să pui mereu lucrurile în ordine și să menții acea ordine. Am descoperit, lucrând în mai multe zone din bibliotecă, frumusețea acestei munci. Ce activitate poate fi mai plăcută decât aceea de a petrece zilnic orele de program înconjurată de cărți și de oameni care le solicită? Poate idealizez, însă am colectat mărturii de la foști bibliotecari și nu sunt singura care are această opinie. Din punctul meu de vedere, fiindcă am iubit și cărțile și biblioteca, mi se pare că bibliotecarii erau un fel de mesageri ai zeilor.

Cum s-a schimbat biblioteca în ultimele două decenii și cum s-au schimbat cititorii?

Este un subiect foarte amplu. Schimbările au început imediat după 1990, când au sosit primele donații de cărți străine, apoi odată cu apariția editurilor private și cu pătrunderea, la început timidă, a tehnologiei. M-am angajat când se lucra pe mașini de scris mecanice și se făceau fișe bibliografice cu indigo pentru cataloagele tradiționale. Am trecut la mașini de scris electronice, unde m-am trezit brusc că nu este nevoie să fii puternic și să lovești cu forță tastele pentru a scrie. Experiența aceasta a ajutat mult la folosirea tastaturii la primele computere primite în donație. Schimbarea majoră a avut loc în 1995, când BCUT a reușit să câștige de la Fundația Soros un grant pentru achiziționarea unui software de bibliotecă. Drumul acesta al informatizării a transformat atât fața bibliotecii cât și a publicului. Traseul parcurs de la foșnetul paginii la zgomotul tastaturii ilustrează imaginea bibliotecii și capacitatea acesteia de adaptare. Ultimele două decenii au însemnat o muncă asiduă din partea angajaților pentru instruire și pentru deprinderea abilităților necesare în utilizarea softului de bibliotecă și a tuturor dotărilor tehnice, a utilizării bazelor de date științifice, pentru a putea să medieze accesul la informație.

Publicul BCUT a fost mereu la curent cu noutățile din domeniul tehnologic, atât datorită deschiderii UVT, cât și programului Erasmus, prin care studenții și cadrele didactice au avut acces la bibliotecile din universitățile occidentale. Au primit cu entuziasm fiecare pas făcut de noi spre digitizare. Utilizatorii bibliotecii și-au însușit foarte repede modalitatea de a folosi catalogul electronic. Biblioteca a devenit cu adevărat hibridă în timpul pandemiei, când am început să oferim servicii online. Acesta a fost momentul în care s-a inițiat un program amplu de digitizare a colecțiilor, program care este încă în desfășurare. A crescut numărul împrumuturilor online și al consultării catalogului electronic. Statisticile arată un număr de utilizatori înscriși în scădere, dar accesările online au crescut. Modul în care se învață acum a determinat acest comportament al utilizatorilor bibliotecii.

Care a fost cea mai mare provocare pe care a trebuit să o depășiți în carieră?

Perioada în care mi-am scris teza de doctorat a fost o piatră de încercare, pentru că a cumulat o serie de alte responsabilități: poziția de director adjunct, participarea la un curs postuniversitar, implicarea într-un proiect național cu bibliotecile centrale universitare. Am avut șansa de a fi coordonată de un bun mentor, un cadru didactic erudit – profesorul Vasile Docea, care mi-a oferit un cadru propice. Acasă, am fost susținută de familie în tot ce mi-am propus. Soțul meu, bibliotecar și el, cu vaste cunoștințe în domeniul biblioteconomic, mi-a făcut mereu observații pertinente.

A existat un moment în care ați vrut să renunțați? Ce v-a făcut să mergeți mai departe?

Au existat câteva cumpene în parcursul meu profesional. Începutul carierei de bibliotecar venea după o activitate mai dinamică din învățământ. Mă angajasem la bibliotecă și am fost repartizată la serviciul de catalogare și clasificare. Sarcina mea era să fac fișe bibliografice ale cărților nou intrate. Se făceau fișe pentru fiecare catalog tradițional: alfabetic, sistematic și topografic. Pentru unele titluri erau necesare zece, uneori chiar mai multe fișe pentru fiecare autor, titlul cărții, subiectele tratate în carte, traducător, prefațator etc. În mașina de scris încăpeau doar două fișe cu indigo, pentru că se scria pe hârtie cartonată. Pentru descrierea bibliografică sunt mai multe zone, fiecare fiind delimitată de „. – ” (punct, spațiu, linie, spațiu). Ajungeam, după două sau trei astfel de fișe, să lucrez mecanic, căci le memorasem deja. O astfel de activitate statică și repetitivă nu se potrivea cu temperamentul meu. Am primit, după mai bine de un an, o altă responsabilitate. Ulterior, munca la biroul de achiziții m-a determinat să rămân în bibliotecă.

Cum reușiți să păstrați echilibrul între responsabilitățile administrative și dragostea pentru cărți și cultură?

Familia și, pe de altă parte, colegii au contribuit decisiv la echilibrul dintre sarcinile administrative și viața privată. Colaborarea strânsă cu angajații bibliotecii m-a ajutat enorm, nu aș fi putut să-mi îndeplinesc responsabilitățile fără implicarea lor. Chiar dacă nu întotdeauna calea spre realizarea scopului este netedă, s-au găsit soluții printr-o comunicare permanentă. Tot ce s-a întreprins în instituție se datorează colectivului, pentru că operațiunile efectuate sunt interdependente și munca fiecărui angajat contribuie la înfăptuirea obiectivelor.

Într-o lume dominată de tehnologie și inteligență artificială, mai au bibliotecile același rol? Cum vedeți viitorul lor?

Nu am un glob de sticlă, deși mi-ar plăcea. Cu certitudine vor mai exista biblioteci și după inteligența artificială, dar nu pot să afirm că vor funcționa și că vor arăta la fel. Transformările din ultimii 30 de ani au demonstrat că tehnologia aduce schimbări profunde și rapide. Dacă la începutul secolului XXI se mai citea cu creionul în mână și se făceau fișe de lectură, de ceva timp se citește pe ecrane de telefon, tabletă, laptop și se scrie în fișiere. Ba mai mult, uneori nu se scrie, ci se dictează, ca apoi înregistrarea să fie transformată în text. Cu toate acestea, depozitele de cunoaștere vor fi necesare și generațiilor viitoare pentru studiu și cercetare, chiar și pentru relaxare. Mai sunt încă destui cititori care preferă cartea cu miros de hârtie și cerneală tipografică în detrimentul celei în format digital. Bibliotecile fac parte din infrastructura informațională a societății și sunt cele care păstrează memoria culturală a unei națiuni. Din acest motiv nu întrevăd un viitor fără cărți. Nu cred că dezvoltarea tehnologiei va însemna bibliocid.

Există o carte care v-a influențat decisiv viața sau cariera?

Toate lecturile mele m-au îmbogățit. Am citit orice gen literar: poezie, teatru, proză scurtă, eseuri, romane, critică literară. Am adăugat mai apoi literatura științifică pe care trebuie să o menționez pentru că a contribuit la formarea mea profesională. N-aș putea să aleg o singură carte, întrucât îmi vin în minte alte titluri, alți autori care m-au impresionat și mi-au oferit răspunsuri sau, de ce nu?, mi-au iscat întrebări la care să caut explicații. În general, literatura are un rol formator. Mi se pare importantă selecția, pentru că avem prea puțin timp pentru lectură. Recenziile, articolele critice, scurtele prezentări de carte sau premiile literare acordate unor autori pot să ne călăuzească în alegerea titlurilor la care să ne oprim.

Dacă ar fi să recomandați trei cărți pe care orice tânăr ar trebui să le citească, care ar fi acestea?

Nu există o rețetă general valabilă. Să scriu trei titluri este ca și cum aș prescrie aceleași trei medicamente tuturor tinerilor; ele nu pot avea efectul dorit. Lecturile pot fi relaxante, tămăduitoare, intrigante, plictisitoare… depinde de gustul și așteptarea fiecăruia dintre noi. Recomandarea mea este ca fiecare tânăr să citească ce îi place, dar să citească pentru că cititul ne crește. Cunoștințele acumulate din lecturi îi ajută nu doar să se formeze, ci le pot oferi soluții pentru dezvoltarea personală, pentru situații de viață complicate și pot face diferența în cazul unor concursuri pe post sau în alte conjuncturi.

Îmi este foarte greu, și nu mă pot decide, ca pasionată de literatură să recomand trei cărți. Au fost lecturi diferite care m-au fascinat în etape diferite ale vieții. Mi-au plăcut Thomas Hardy, F.M. Dostoievski, dar și Gabriel García Márquez, S. Rushdie, O. Pamuk, Guzel Iahina, Jhumpa Lahiri ori Camil Petrescu, Mircea Nedelciu, Ioana Pârvulescu. Fiecare vârstă are lecturile potrivite și chiar terapeutice. Sunt anumite afecțiuni ușoare care se pot remedia cu ajutorul biblioterapiei.

Ce calități credeți că trebuie să aibă un bun bibliotecar în 2026?

Se vorbește în literatura de specialitate despre cyberlibrarian, adică un specialist complex care este familiarizat cu cyberspațiul – un bun cunoscător al mediului digital, pentru a căuta, selecta, evalua și gestiona informațiile în format digital. Bibliotecarii vor trebui să fie mereu atenți la evoluția tehnologiei și la nevoile publicului și să se adapteze, ca să poată instrui și satisface necesitățile de informare ale utilizatorilor. Am avut anul trecut o serie de întâlniri cu colegii pentru actualizarea cunoștințelor în care s-au făcut prezentări pentru utilizarea bazelor de date științifice care au încorporat deja pe platformele proprii instrumente de inteligență artificială.

Am discutat și studiat despre pseudoștiință, fake news, despre cum se face selecția și evaluarea informațiilor științifice, despre utilizarea softurilor care gestionează bibliografii pentru realizarea lucrărilor științifice, despre ultimele funcții ale editorului de text Word și despre cum putem integra inteligența artificială în activitățile noastre. Cred cu tărie că un bun bibliotecar își cunoaște colecția și este avizat în ceea ce privește noutățile din domeniul științelor informării și documentării, poate utiliza tehnologia și este capabil să instruiască publicul.

Ce proiecte pregătește Biblioteca Centrală Universitară Timișoara?

Digitizare, digitizare, digitizare – este una dintre preocupările principale, o mantră pentru lucrătorii cu cartea din secolul XXI. În paralel cu acest proces, se lucrează la recuperarea descrierilor în format tradițional, pe fișe, și vizibilizarea acestora în catalogul electronic. În ceea ce privește activitatea culturală, vor continua publicarea revistei bibliotecii – „Lecturn” – și organizarea de conferințe, expoziții, prezentări de carte, proiecții de filme. Se lucrează la un anuar ce va conține articole științifice, studii și eseuri din sfera cărții.

Care sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să țină cont un tânăr când își alege viitoarea carieră?

O întrebare la care nu știu dacă sunt persoana potrivită să răspundă. Aș spune mai curând că pot să vorbesc din papucii unui părinte. Consider că este important să facă o alegere pornind de la ceea ce îi place, de la ceea ce știe mai bine. Dacă ții cont de aceste lucruri când pornești la drum, poți să performezi și să ai succes. Mai cred că orice meserie îți oferă nu doar momente plăcute sau un traseu lin, ci și că dacă îți place cu adevărat ceea ce faci, cu certitudine nu te doboară încercările la care ești supus.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău la redactie@tion.ro.