„Orvieto, un oraș milenar suspendat aproape prin magie între cer și pământ, a dezvăluit încă unul dintre acele aspecte care îl fac unic și extraordinar: un labirint de grote este ascuns în întunericul tăcut al stâncii. Natura geologică deosebită a masei de piatră pe care se află a permis locuitorilor săi să sape, în decurs de aproximativ 2500 de ani, un număr incredibil de cavități care se extind, se suprapun și se intersectează sub structura modernă a orașului”, transmite operatorul turistic local care organizează și un tur subteran.

Turul în care se prezintă „orașul subteran” promite să prezinte „un depozit prețios de informații istorice și arheologice”, studiate doar recent în mod sistematic și științific.

Tunelurile descoperite în urmă cu nici jumătate de secol

Deși cele vechi tuneluri au apărut în urmă cu mai bine de două milenii, orașul subteran a fost descoperit doar spre sfârșitul anilor ’70. Totul cu o mare alunecare de teren a făcut o mare „mușcătură” în stâncile din Orvieto, la câteva sute de metri de foarte faimosul său dom. Inițial, perturbarea hidrogeologică părea că va pune în pericol orașul și operele de artă pe care le găzduiește. Până la urmă, în deceniul care a urmat, s-a dovedit poate și mai benefic pentru cultura locală.

Un mic și experimentat grup de speologi locali, deja atenți la legendă urbană inspirată din memoria istorică locală incoerentă, care a mitizat un Orvieto „tot gol, dedesubt”, au reușit să o confirme. Au dezvăluit, astfel, goluri misterioase, ferestre cu contururi neregulate, ochi goi și întunecați care lăsau să se întrevadă o lume subterană aparent inexplicabilă și sigur neexplorată.

Orvieto în prezent, Velzna în urmă cu peste două milenii

Puse cap la cap cu istoriile deja cunoscute, descoperirile ulterioare au relevat că, în urmă cu peste 2.000 de ani, în locul actualului oraș italian era unul etrusc, Velzna. Colonizată de această civilizație încă din secolul al IX-lea î. Hr., zona a prosperat în jurul orașului. Totuși, acesta avea un mare minus. Deși stâncile din jurul orașului ofereau protecție sporită împotriva asediilor, acestea blocau și accesul spre resursele de apă, pe platoul pe care acesta este construit neexistând vreo apă curgătoare. De aici s-a născut nevoia de fântâni. Unele foarte adânci, dar toate dreptunghiulare, care nu măsoară mai mult de 80 cm pe 120 cm.

Tot în adâncime, etruscii au creat, de asemenea, cisterne pentru reținerea apei de ploaie, precum și o rețea extinsă de tuneluri pentru transportul acesteia. Sistemul era atât de bine gândit că, spre mijlocul secolului III î. Hr., orașul a rezistat timp de doi ani unui asediu roman, înainte de a fi cucerit. Atât înainte, cât și după acest moment, timp de secole, săpăturile au continuat. Cercetările din prezent au scos la iveală gropi uriașe din care au fost extrase tone de pucioasă, fântâni și cisterne de toate vârstele și dimensiunile, galerii, pivnițe, adăposturi, puțuri de litieră care încă mai oferă mostre fragmentare de ceramică medievală și renascentistă.

Revenind la operatorul turistic local, potrivit acestuia, turul pe care îl oferă prezintă concentrat, într-o plimbare de o oră, accesibilă oricui, peste 2.500 de ani de istorie. Una care cuprinde mai multe culturi și curente culturale.

„Turul ghidat al «Orvieto Underground» este, prin urmare, instrumentul cel mai potrivit pentru a intra în contact cu acest nou aspect cultural, foarte neobișnuit, al unui oraș extrem de bogat în istorie și «bijuterii» artistice. Pas după pas, ecouri misterioase și fascinante povestesc despre Velzna etruscă, în timp ce fantome ale orașului medieval și renascentist apar din umbrele umede”, spun reprezentanții operatorului.

De-a lungul tunelurilor, scărilor, aleilor și camerelor cuprinse în tur există și câteva obiective unice. De exemplu, o întreagă presă medievală de ulei pentru măsline – cu pietre de moară, presă, cuptor, iesle pentru animalele care lucrau la măcinat, conducte de apă și cisterne – nu foarte diferită de cea folosită și în prezent de localnici. Altul ar fi fântâna adâncă de peste 40 de metri, descoperită întâmplător sub un restaurant, săpată cu peste 2.000 de ani în urmă și în care, potrivit dovezilor, se găsea apă și în secolul XVIII.

foto: orvietounderground.it