Mihaela Paula Rusu a ajuns în politică după ce, spune ea, ani la rând nu și-a imaginat că va face vreodată acest pas. Medic de profesie, membru fondator al USR Timiș și consilier local al Timișoarei, Rusu spune că decizia de a intra în viața publică a venit în 2016, după o discuție care a făcut-o să privească altfel România și problemele sale.

A intrat în politică din mediul privat, cu experiența unei cariere construite în medicină, iar ulterior s-a implicat inclusiv în proiecte legate de sănătate și administrație publică. A fost unul dintre oamenii implicați în ideile pentru noul Spital Municipal și a inițiat proiecte precum amplasarea defibrilatoarelor în spații publice și digitalizarea medicinei școlare.

În interviul acordat pentru Tion, Mihaela Rusu vorbește despre ce înseamnă să fii femeie în politică, despre motivele care au determinat-o să renunțe la postura de spectator și să intre în administrație, dar și despre obstacolele pe care femeile le întâmpină în politica românească. Crede că reprezentarea feminină trebuie să crească și că politica nu este, în sine, „un lucru murdar”, atât timp cât este făcută de oameni onești.

Rusu vorbește și despre Margaret Thatcher, pe care o consideră un model de leadership și reziliență, dar și despre propriul parcurs, început într-un moment în care, după cum mărturisește, ar fi respins categoric ideea de a face politică. Astăzi, mesajul său pentru femeile care se gândesc să intre în viața publică este simplu: „Nu este niciodată prea târziu pentru acest pas”.

În primul rând, ce înseamnă să fii femeie în politică și administrație, domenii istoric dominate de bărbați?

Sunt femeie și cred că implicarea femeilor în politică este necesară. În fond, alcătuim mai bine de jumătate din populația globului; avem tot dreptul să fim reprezentate corect la nivel decizional. Echilibrul de gen în decizia publică se traduce, adesea, printr-o viață mai bună, femeile aducând în politică echilibru, eleganță și profesionalism.

Ați avut un model de politician, femeie sau nu, care v-a inspirat înainte de a intra în politică?

«Dacă vrei să se spună ceva, cere-i unui bărbat, dacă vrei să se facă ceva, cere-i unei femei», a spus direct și fără compromisuri Margaret Thatcher, politician de marcă, model de leadership și de reziliență, cu un branding politic puternic, prima femeie prim-ministru din istoria Regatului Unit. Deși nu s-a identificat cu feminismul, a dovedit faptul că autoritatea nu are gen, luând decizii nepopulare în vremuri de criză; a refuzat consensul de fațadă, ghidându-se după principii clare: libertate individuală, piață liberă și responsabilitate personală, nu după sondaje de opinie.

A folosit inclusiv moda ca instrument de branding și comunicare strategică: costume masculine, albastrul conservator, bluze albe cu funde, șiragul dublu de perle, coafura perfectă și, nu în ultimul rând, geanta de mână, accesoriu și simbol al puterii de negociere. Ne-a lăsat moștenire și termenul de «handbagging» – a învinge pe cineva printr-un stil de negociere tăios și neînduplecat…

Când ați știut că vreți să vă implicați în politică și în viața publică și cum ați făcut primul pas?

Până în 2016, dacă mi-ar fi spus cineva că voi face politică, i-aș fi răspuns ofuscată: «Fugi de aici! Eu? Niciodată!». Trăiam bine, izolată in microuniversul meu, nu aveam nici o treaba cu ce se întâmplă în afară, știam ceva de USB, am văzut-o pe Clotilde făcându-și campanie pe stradă la alegerile locale. Mi-am zis: „Wooooow, ce carismă, pe unde trece femeia asta, se mișcă aerul!”. Ei bine, nu a fost destul. Până într-o seară când m-am întâlnit cu doi amici expați, amici care mi-au spus că România e nefrecventabilă din cauza corupției, din cauza lipsei de previzibilitate și de consecvență, din cauza răsturnării scalei de valori, m-au făcut praf. Atunci mi-am spus că statul pe margine nu servește la nimic și că, dacă vreau să schimb ceva, trebuie să mă implic.

Ce v-a motivat să o faceți? Ați avut în vedere faptul că puteți fi un exemplu pentru alte femei?

Motivația o aveți în răspunsul anterior. Nu m-am gândit neapărat la model de rol; m-am gândit, mai degrabă, la faptul că putem schimba o paradigmă – politica nu e un lucru murdar dacă este făcută de oameni onești.

Nu vă era frică de faptul că, femeie fiind, nu veți fi luată în serios?

Niciun moment! Am venit în politică din mediul privat. Am vechime în profesie. Mi-am construit o carieră. Am venit cu ceva «bagaj».

Având în vedere experiența dvs. de viață, cum ați perceput evoluția ideii de reprezentare feminină de-a lungul timpului?

Reprezentarea feminină s-a schimbat constant de-a lungul timpului, de la «femeia obiect», cum o descria Simone de Beauvoir, definită doar prin raportarea la bărbat – fiică, soție, mamă –, la femeia subiect, care devine autoarea propriei povești și își construiește singură destinul.

Cum se vede acest lucru în politică, în prezent?

Responsabilitățile ce țin de familie, standarde mai înalte pentru femei, lipsa încrederii de sine și o rețea fragilă de sprijin, absența femeilor cu rol inspirațional și a mentoratului politic, stereotipurile de gen se numără printre dificultățile cu care se confruntă femeile candidate, potrivit studiului făcut în 2021 de Expert Forum și Fundația Friedrich Naumann legat de reprezentarea femeilor în politica românească.

Reprezentarea femeilor în politică a crescut lent, România înregistrând un decalaj semnificativ față de media UE: dacă în Parlamentul European sunt 37,5% femei; în Parlamentul României – doar sunt 22% femei, situând România pe locul 25 din 27 în ce privește reprezentarea femeilor în parlamentele naționale.

Cum stă la acest capitol USR, comparativ cu alte partide?

Statutul USR nu impune cote de gen pentru niciun fel de liste. Reprezentarea femeilor este peste media generală din Parlament, de 21-22%, noi având 23,7%. Mai avem de lucru, atât în ce privește prezența femeilor pe liste, cât și în ce privește situarea lor pe primele poziții în circumscripțiile mari și nu numai.

În actualul mandat, 9 din 27 de consilieri locali sunt femei. Ce vă spun aceste cifre?

Cinci dintre cele nouă consiliere aparțin ATU, trei PSD-PNL și o colegă este pe lista AUR. Ponderea de 33,3% ne situează mult peste media națională în administrațiile publice din România, care este de 13-15% femei în consiliile locale, dar… este loc și de mai bine.

V-ați confruntat cu misoginismul pe plan profesional sau în viața publică?

Personal, nu… sau nu l-am băgat în seamă.

Ce sfat le-ați da fetelor și femeilor care doresc să intre în politică? Este vreodată prea târziu pentru a face acest pas?

Nu este niciodată prea târziu pentru acest pas. Le sfătuiesc să se implice cu curaj, să își promoveze proiectele și interesele și să fie solidare. Doar prin participarea noastră activă putem aduce în discuție teme legate de familie, copii, educație, sănătate, egalitate de șanse, combaterea violenței în familie, protecție socială, pensii și vulnerabilitate economică.

În concluzie, credeți că este nevoie de mai multe femei în politică?

Este nevoie ca vocea noastră să fie mai puternică, să fim mai bine reprezentate, cum am mai spus – echilibrul de gen în decizia publică se traduce printr-o viață mai bună, femeile aducând în politică eleganță, profesionalism și echilibru.