Vă reamintim, după alegerile parlamentare din decembrie, Nicolae Robu și-a dat demisia din funcția de președinte al PNL Timiș. Nu a primit încă niciun răspuns de la București.

„Nu știu dacă s-a discutat la București, nu am primit nimic. Rămân în continuare vicepreședinte la nivel național, am fost ales în acea funcție. O să mă duc la ședințele naționale, dar nu am fost. La ședința din această săptămână s-a discutat ce să se facă cu ocazia învestirii guvernului, nu mă interesau probleme de parlament”, ne-a declarat primarul Timișoarei.

Surse din PNL au dezvăluit pentru tion.ro că demisia lui Robu nu a fost discutată în ședința BPN partidului.

Cât despre eșecul PNL, Robu a făcut un fel de top al cauzelor care au dus la pierderea alegerilor.

„Anul 2016, un an cu două runde de alegeri de maximă importanță, s-a încheiat. S-a scurs suficient timp de la alegeri încât să putem vorbi la rece despre cauzele rezultatelor PNL. Iată-le, într-o analiză personală, pe cele mai importante 10”, a scris Robu.

Printre motivele din lista lui Nicolae Robu se numără și desemnarea unor candidați la primăriile de sector și primăria generală a capitalei, cum a fost cazul Cristian Bușoi, sau impunerea pe listele PNL Timiș a unor candidați din afara județului – cazul Alina Gorghiu sau Pavel Popescu.

Vă prezentăm explicațiile date de Robu pe Facebook!

„1. Anunțarea înaintea alegerilor locale a candidaților la funcția de președinte de consiliu județean, în condițiile în care niciunul nu avea scor peste scorul partidului – eventual una-două excepții pe țară – și, drept urmare, ei n-aveau cum să fie locomotive pentru partid; în schimb, desemnarea lor a creat, inevitabil, în filiale, tensiuni interne, frustrări firești, care s-au răsfrânt negativ asupra rezultatelor la locale, cu prelungire la parlamentare.

2. Superficialitatea, amatorismul, în stabilirea candidaților la primăriile de sector și primăria generală a capitalei, care au adus prejudicii imense de imagine partidului, în ansamblul său, derută în rândul membrilor și simpatizanților PNL și tensiuni interne, mai ales în organizațiile din capitală.

3. Anunțarea, în sine, înaintea alegerilor, a unui nume pentru funcția de prim-ministru, în condițiile în care PNL nu avea un candidat cu scor peste scorul partidului, care să poată fi pe post de locomotivă pentru partid (și nici în afara partidului nu exista așa ceva!).

4. Agățarea PNL de prim-ministrul Dacian Cioloș, în condițiile în care:
a. Dl. Dacian Cioloș nu era perceput de membrii și simpatizanții PNL, ca aparținând comunității lor;
b. Majoritatea cetățenilor României, inclusiv majoritatea membrilor comunității PNL-iste, era nemulțumită sau în orice caz mai degrabă nemulțumită decât mulțumită de prestația Guvernului Cioloș (subliniez: vorbim de percepții, nu facem judecăți de valoare; eu, personal, am o părere mai degrabă pozitivă decât negativă asupra guvernării Cioloș);
c. Dl. Dacian Cioloș, personal, avea un capital de apreciere mai degrabă modest, nicidecum unul care să-l facă locomotivă pentru PNL (spre exemplu: 41% în municipiul Timișoara, în timp ce în județ…; din nou: vorbim de percepții, nu facem judecăți de valoare);
d. Dl. Dacian Cioloș însuși nu a făcut dovada că ar rezona cu PNL, dimpotrivă, a fost extrem de ezitant în a se lăsa asociat cu PNL, iar când, într-un final, a făcut-o, asta s-a întâmplat neexclusiv, dl. Cioloș punând pe picior de egalitate, în perspectiva sa, PNL-ul și noul, enigmaticul, partid USR, semănând confuzie în rândul membrilor și simpatizanților PNL, respectiv în rândul nehotărâților.

5. Forțarea pe listele PNL ale filialelor a unor candidați din afara acestora, chiar din afara partidului, cu crearea inevitabilă de nemulțumiri și demotivări în organizații, cu consecințe nu numai imediate, ci și pe termen lung; replica «unii la muncă, alții la răsplată» a putut fi auzită la aceste alegeri mai mult ca oricând, în (cvasi)toate filialele.

6. Nefolosirea în campanie a vectorilor de imagine proprii, cu suport popular verificat – actorii locali de forță ai partidului! –, ci agățarea de personalități din afara partidului, pe de o parte prea puțin cunoscute la scara societății în ansamblu și, în orice caz, fără forță electorală, pe de altă parte, nepercepute de comunitatea partidului – membri și simpatizanți – ca aparținându-i.

7. Neprezentarea în termeni clari, cu cuvinte puține, a programului politic propriu, cu focalizare pe lucruri în care să se regăsească, să-și regăsească interesul, altfel spus cu care să rezoneze, simplii cetățeni ca indivizi, respectiv categorii socio-profesionale semnificative din punct de vedere electoral.

8. Funcționarea PNL cu conduceri bicefale și organisme colective mamut, nefuncționale, până mult prea târziu.

9. Folosirea de materiale electorale neadecvate, slabe, pur și simplu și, în consecință, lipsite de eficiență electorală.

10. Promovarea necorespunzătoare pe televiziunile naționale.

Este ușor de remarcat că niciunul dintre lucrurile de mai sus nu se regăsește la PSD!

P.S. Toate aceste lucruri au fost prezentate de subsemnatul în partid, în Biroul Politic Județean Timiș”.