Este vorba despre Cornești, o localitate unde a fost descoperită o cetate, dar și așezări ce datează din Epoca Bronzului. Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești poate fi văzută astăzi sub forma ruinelor unei mari cetăți care a fost întărită cu trei valuri succesive de pământ, palisade din lemn și șanțuri.
Un loc unde arheologii de la Muzeul Național al Banatului explorează din anul 2005, dar alături de ei au fost și sunt specialiști din Marea Britanie și Germania, care contribuie și financiar la proiect. Cu ajutorul muzeului din Berlin au demarat primele săpături la Cornești, cu cele câteva mii de euro trimise de nemți, în 2007. Și Consiliul Județean Timiș a contribuit cu bani – 80.000 de lei, dar fondurile externe pentru cercetarea în acest loc ajung la un milion de euro.
Consiliul Județean Timiș va investi mai mult în viitor, dă asigurări noul președinte al administrației județene, Sorin Grindeanu, care a fost zilele trecute la fața locului. CJ Timiș va pune umărul și la crearea unui muzeu în acest loc, unde să fie expuse descoperirile, care nu sunt puține…
„Ne-am gândit că putem promova situl arheologic și ca pe un monument istoric, care poate să fie vizitat la sfârșit de săptămână. În cadrul acestei idei a venit și propunerea punctului muzeal, în anul 2012. Anual am revenit cu această propunere către consiliul județean. Anul trecut s-a aprobat studiul de oportunitate pentru crearea acestui punct muzeal. Cei pasionați de istorie, dar și mari firme, care vin în teambuilding, ne vizitează des. Aici petrec timp liber, își fac poze sau vin chiar și cu bicicleta sau cu motorul”, a spus arheologul Alexandru Szentmiklosi, coordonatorul cercetării.
Fortificația de la Cornești datează de pe vremea Troiei. Este una foarte întinsă, având 1.700 de hectare. Cetatea de la Cornești are patru incinte fortificate, dispuse concentric. Tehnica de construcție sugerează prezența unor indivizi specializați, care au avut cunoștințe solide privind structurile de rezistență și metodele de consolidare a acestora. „Valurile de pământ” au avut deasupra palisade, înălțimea de aproximativ 4 metri și adâncimea șanțurilor de apărare de 2,7 m până la 4,7 m fiind descurajatoare pentru orice potențial agresor.
„Forțificația găsită pe aceste hectare a funcționat aproximativ 500 de ani. Cele 4 ziduri, după cercetare, s-au dovedit a fi făcute în jurul anului 1.500. î.Hr., acum 3.500 de ani. În anul 1.000 î. Hr. au fost scoase din uz. Fortificația a funcționat la sfârșitul epocii bronzului, într-o lume în care a funcționat Troia, lumea miceniană și imperiul hitit. Vorbim despre o vreme frământată, cu tulburări și multe războaie. Datorită dimenisunii foarte mari, fortificația a ridicat probleme multor cercetători. Cetatea nu a avut doar un rol defensiv, ci și unul de expunere al puterii unei comunități, a unei elite războinice. Liderul a fost suficient de puternic, încât a putut să coordoneze activitatea de construire a cetății. Cetatea încetează activitatea, odată cu apariția metalurgiei fierului, când apare o nouă tehnologie de obținere a armelor și uneltelor”, a mai spus Szentmiklosi.
În cadrul acestor săpături, a fost dezvelită și cercetată prima poartă de acces în imensa fortificație, fiind descoperit și faptul că valul de apărare al Incintei IV a avut o structură de lemn bazată pe casete, în care a fost bătut lutul excavat din șanțul de apărare.
În șanțul de apărare al fortificației de epoca bronzului au fost descoperite două morminte care, prin ritualul de înmormântare, sugerează apartenența etnică a acestei comunități la populația sarmatică. Descoperirile arheologice atestă existența unor legături pe arealuri geografice vaste, inclusiv cu ateliere ceramice din vestul Europei.
Articole pe aceeași temă:
Fortificatie din vremea Troiei, de marimea Timisoarei, cercetata de arheologi in Banat
Citiți principiile noastre de moderare aici!