„Nu trece o zi în care asistenta şefă să nu se plângă că nu are personal suficient. Ne-am străduit să acoperim nevoile cu câte o jumătate de normă în plus şi avem oameni care lucrează mai mult de 12 ore pe tură, dar câtă vreme poţi lucra 12 ore pe zi? Nu mai putem lucra mult timp aşa. E o măsură provizorie şi pompieristică de a acoperi necesarul de personal. Nu pot să le cresc salariul şi nu pot să-i recompensez pentru munca lor, n-am cum să-i stimulez pe aceşti oameni să rămână aici în loc să plece în străinătate”, spune dr. Ovidiu Adam, managerul Spitalului de Urgenţă pentru Copii Louis Ţurcanu Timişoara.
Aici sunt trataţi zilnic – în urgenţă sau pe secţii – sute de copii din toate judeţele din vestul ţării. În Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, instituţie clasificată drept una de vârf în ţară, medicii au ajuns să facă munca brancardierilor şi a asistenţilor medicali.
„Ne lipseşte un procent de aproape 35 la sută din personalul mediu şi îngrijiori, iar specialităţile în care se simte cel mai mult lipsa acestor oameni sunt secţiile de terapie intensivă, politraumatologie, chirurgie şi blocul operator, unde este foc continuu. De multe ori, medicii fac munca brancardierilor şi a asistenţilor medicali pentru că altfel actul medical nu poate să se desfăşoare normal. Am trimis Ministerului Sănătăţii situaţia reală şi sperăm să deblocheze posturile necesare”, spune dr. Gheorghe Nodiţi, managerul Spitalului Judeţean Timişoara, unde ajung, anual, mii de bolnavi din întreaga ţară, pentru cazuri grave şi complicate.
Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Victor Babeş Timişoara – cu cea mai înaltă competenţă pe boli infecţioase din vestul ţării, centru regional anti-SIDA – lucrează în prezent cu doar 50 la sută din numărul de infirmiere necesare şi cu 30 la sută mai puţine asistente medicale decât ar trebui.
„E evident că activitatea medicală este afectată de această lipsă acută de personal, pentru că aceşti angajaţi sunt obligaţi să lucreze în ture suplimentare sau unele ture nu sunt acoperite aşa cum ar trebui cu acest personal. Adică în turele de după-amiază sau noapte avem 1-2 asistenţi la 60 de bolnavi, iar atunci când trebuie să pui zeci de perfuzii sau să faci injecţii la o anumită oră, totul se aglomezează şi e greu să ai un act medical normal. În plus, salariul de bază al unei infirmiere este puţin peste 800 de lei, iar al unei asistente începătoare este puţin peste 600 de lei. În aceste condiţii e greu şi să găseşti personal ca să angajezi. Dacă ţi se deblochează posturile”, spune dr. Virgil Musta, purtător de cuvânt al Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş Timişoara.
Acestea sunt doar câteva dintre aspectele condiţiilor de lucru din spitalele timişorene. La nivelul ţării, Colegiul Medicilor din România atrage atenţia asupra crizei majore din sistemul de sănătate, în ceea ce priveşte deficitul major al personalului medical, în general şi al medicilor în special. „Doar în primele opt luni ale acestui an, un număr de 1700 de medici au solicitat certificate de conformitate pentru a putea lucra în străinătate. România oricum alocă cele mai puţine fonduri sistemului sanitar din Europa. Dacă ţările est şi central-europene alocă între 6 şi 8% din PIB pentru sănătate, iar ţările din OECD între 10 şi 12% din PIB, România a avut cea mai mare finanţare în 2008, şi anume 4,5% din PIB”, arată scrisoarea CMR şi cere ministrului sănătăţii deblocarea posturilor din sistem. Pregătirea medicilor timişoreni şi profesionalismul multora dintre ei nu mai pot fi puse în slujba pacienţilor atunci când în spitalele publice condiţiile de cazare sunt mizere, când nu ai personal mediu, iar materialele sanitare lipsesc cu desăvârşire. Ce mai poate să-i oprească pe pacienţii români, pe medici şi asistenţi să plece în străinătate?
Citiți principiile noastre de moderare aici!