Muzeul de Artă din capitala Banatului, Uniunea Arhitecţilor din România şi Ordinul Arhitecţilor din România pun la cale evenimentul intitulat „HenrietaDelavrancea-Gibory, arhitectură 1930-1940”.

Henrieta Delavrancea-Gibory (1894-1987), fiică a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea şi soră a pianistei şi scriitoarei Cella Delavrancea, a trăit între anii 1894 şi 1987 şi a făcut parte dintr-o generaţie de arhitecţi care, în frunte cu Horia Creangă, G.M. Cantacuzino şi Octav Doicescu, a pus bazele şcolii de arhitectură modernă românească.

Din bogata operă a arhitectei au fost selectate o parte din lucrările realizate la Balcic în perioada 1930-1940, precum şi planurile câtorva case din Bucureşti din aceeaşi perioadă. Dintre lucrările create pentru Balcic, pot fi văzute în expoziţie Casa Eliza Brătianu, Casa Ion Pillat, Casa Canciov, Casa Stelian Popescu, Pavilionul de ceai al Palatului Regal (azi dispărut), Pavilionul Grănicerilor din ansamblul regal sau proiectul de renovarea a Primăriei (care adăposteşte acum Muzeul de Arheologie şi Istorie din Balcic), prin care arhitecta a transformat radical o casă de secol XIX, pentru a o adapta stilului local de inspiraţie meridională. Casa Cantuniari, Casa Vilcovici sau casa în care Henrieta Delavrancea-Gibory a locuit până la sfârşitul vieţii sunt câteva exemple de imobile din Bucureşti prezente în expoziţia al cărei curator este Miliţa Sion..

Codrina Diana Tomov