În anul 1887, Societatea Voluntară Salvarea marca începuturile serviciului de ambulanță în oraș, transformând Timișoara în al doilea punct din Imperiul Austro-Ungar care beneficia de un astfel de serviciu, după Viena.

Potrivit reprezentanților Muzeului Național al Banatului, în primii ani, „ambulanțele” nu aveau roți: erau trei bărci care interveneau pe Canalul Begheiului la fiecare semnal de ajutor. Sistemul funcționa cu disciplină, iar echipajele răspundeau anual la 150–200 de misiuni de salvare.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, conceptul de transport medical specializat s-a extins și pe mare. Printre vasele-spital ale epocii se afla și celebrul HS Karola, exemplu impresionant de infrastructură medicală plutitoare, ilustrând evoluția ambulanțelor de la apă la nave dedicate îngrijirii medicale.

Această poveste evidențiază inovația și spiritul civic al timișorenilor, care au pus bazele unei istorii impresionante a serviciilor de urgență în România.