Face medicină la Timişoara şi, în cei patru ani de când e pe aici, a învăţat şi limba română destul de bine. „Recunosc că am ales Facultatea de Medicină din Timişoara pentru că bănuiam că are secţie de limba engleză, dar s-a dovedit că nu e aşa şi acum mă bucur. Pentru că am avut şansa să câştig şi o limbă în plus”, spune Tal, al cărui bunic, născut în Israel, trăieşte în Sighetul Marmaţiei. Şi legăturile cu România au mai multe fire. „Sora mea mai mică a fost adoptată de aici. O cheamă Belle. Pe lângă ea mai am un frate, Iarin, care are opt ani”, explică Tal. Dincolo de legăturile familiale pe care le are cu ţara noastră, a ales Timişoara după ce a citit pe internet că oraşul nostru ar fi un fel de „poartă spre Vest”. Ajuns aici, i s-au adeverit doar o parte dintre aşteptări. „Arhitectura clădirilor din Timişoara este una deosebită, nu găseşti aşa ceva în Israel, dar cred că oraşul ar putea fi mai curat. În plus, prin meseria pe care mi-am ales-o, am avut ocazia să văd că sunt câteva lucruri care trebuie îmbunătăţite. Dacă aş fi timişorean cred că aş îmbunătăţi accesul persoanelor cu handicap în clădiri. Aş moderniza clădirile în aşa fel încât oamenii să aibă acces unde vor. Pentru că am văzut – chiar în spitalele unde fac practică eu – că nu există lifturi pentru persoanele cu handicap. Sunt, pur şi simplu, cărate în spate de aparţinători pentru a putea intra. Cred că asta trebuie schimbat”, spune Tal. Şi de ce nu l-aş crede? Un student care îmi spune că „pentru a fi medic adevărat trebuie să practici şi o formă de artă, pentru că medicul lucrează cu oameni şi oamenii sunt artă” îmi place. E pur şi simplu adevărat. „Eu fac stomatologie, dar medicina nu înseamnă numai instrumente. Ele sunt între mine şi pacient, dar pacientul este viu. Ca medic, pentru a atinge oamenii, calea trebuie să fie şi artistică”. Vreţi să adăugaţi ceva la ce spune el? Eu, nu. Mă gândesc că are şansa de a beneficia, din plin, de profesionalismul şi experienţa profesorilor timişoreni, dar şi noi, timişorenii, nu cred că am pierde dacă am fi atenţi la felul lui de a privi viaţa. În timpul liber, Tal se ocupă de muzică. Interpretează vocal şi cântă la ghitară într-o formaţie de la UMF, intitulată Evergreen. Şi se pare că au succes, dacă e să te iei după participările lor la MedFest, eveniment care, de două ori pe an, adună sute de spectatori. Nu numai de aici şi-a câştigat prieteni români, ci din toate orele petrecute în Timişoara. Şi-ar dori ca, la finalul studiilor, să colaboreze cu tatăl său care, în Israel este un bun tehnician dentar. Dar se mai gândeşte. „Timişoara are ce să ofere”, crede Tal care, însă, pe de altă parte, nu reuşeşte în doar câteva cuvinte să-şi descrie ţara. „Nu există colţ de stradă sau piatră în Israel care să nu poarte o bucată de istorie în ea. Iar tinerii găsesc o viaţă de noapte extraordinară în TelAviv. De oriunde te-ai afla, în câteva ore sau chiar minute poţi fi la mare, sau la munte, în pădure sau deşert, cum vrei. Fiind o ţară mică, ai acces rapid la toate. Cu tot ceea ce se crede despre Israel, că este o ţară stresată din motive politice, atmosfera e mult mai mediteraneană, oamenii sunt foarte calzi şi îţi poţi găsi prieteni oriunde”, spune Tal, lansând timişorenilor, indirect, încă o invitaţie spre Ţara Sfântă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!