Cel mai cunoscut concurs din domeniul cârnaţilor bănăţeni, Worschtkoschtprob, organizat în acest an la Şag, şi-a stabilit, joi, câştigătorii.

Cei care au câştigat atât premiul trei, cât şi titlul de cei mai bun cârnaţi sunt o echipă reprezentativă a Banatului. Opt pasionaţi într-ale preparării gustosului aliment, de naţionalitate română, maghiară, ucraineană și germană, se întâlnesc an de an, pe data de 1 decembrie, şi prepară cârnaţi.

Au considerat că munca lor este una de calitate şi şi-au încercat norocul la Worschtkoschtprob – Degustarea cârnaţilor bănăţeni, concursul anual devenit tradiţie, organizat de ziarul Banater Zeitung. Dacă la ediţia precedentă au obţinut doar premiul publicului, de această dată au primit încrederea deplină a juriului degustător. Au adus trei dintre cele 20 de probe introduse în jurizare, iar două dintre acestea au fost câştigătoare.

Cu „Cârnaţii soacrei” au luat locul trei, iar cu „Cârnaţi picanţi” – locul 1, depăşindu-l pe Timotei Ţintoi, unul dintre cei mai premiaţi participanţi, an la rând, la acest concurs inedit destinat iniţial comunităţii germane bănăţene.

Ştefan Malanciuc, Zoltan Ferencz – Gross, Cristian Sertea, Harald Pinzhoffer, Nicolae Guştere, Laurenţiu Maniu, Hansi Müller şi Andreas Henz, reuniţi sub numele „Die 8” au făcut în acest an cei mai buni cârnaţi. Un fermier, un patron de firmă de construcţii, un profesor de sport, un maestru bucătar, un conducător de firmă IT, un inginer de sunet la radio şi o fostă mascotă a cunoscutei formaţii Bayern Munchen, devenit profesor de dans au devenit, joi, cei mai buni măcelari bănăţeni. Nu e niciun secret, doar multă pasiune, spune Ştefan Malanciuc, unul dintre cei opt magnifici din domeniul gastro.

„Am început acum patru ani, nişte prieteni. Prima dată am fost patru: doi nemţi, un ungur şi un român. An de an am făcut tot mai mulţi cârnaţi şi tot mai bine, ca dovadă am luat şi premiul trei şi premiul întâi. Principalul secret este pasiunea, cârnaţii sunt făcuţi după o reţetă care a câştigat acum zece ani un concurs, adusă de Andreas Henz, şi pe reţeta respectivă mergem şi acum.

Este carne de vită în amestec cu carne de porc. La final, cârnaţii îi împărţim între noi, la cântar, pe număr de bucăţi. E al doilea an de când participăm, anul trecut am luat premiul publicului. Reţeta nu e niciun secret, dragostea pe care o punem noi în cârnaţi cred că face diferenţa. Usturoi, piper, sare toată lumea pune. Carnea de vită e un 10 la sută din compoziţie. Am pornit în primul an cu 74 de kilograme şi am ajuns acum la 140 de kilograme de cârnaţi”, ne-a declarat Ştefan Malanciuc.

Iniţial, Die 8 a achiziţionat carne măcinată, dar ulterior au luat decizia de a cumpăra carne de a cărei măcinare să se ocupe măcelarii amatori.

„Cel mai bine e când ştii ce pui în cârnaţi, ai siguranţa a ceea ce faci”, spune Ştefan. Produsul este lăsat la fum, de trei ori, câte o zi şi jumătate – două. Se face foc din lemn de fag, până lemnul e jar, după care se acoperă cu rumeguş şi se lasă la fum. „Doar fum rece”, insistă Malanciuc. Deocamdată e doar pasiune şi „şpais” plin cu perechile de cârnaţi, dar nu se ştie niciodată dacă pasiunea nu se va transforma în afacere.

Redactorii săptămânalului de limbă germană „Banater Zeitung” organizează de ani buni „Degustarea cârnaţilor bănăţeni”- „Worschkoschtprob”, o sărbătoare cu o tradiţie de câteva decenii pentru minoritatea germană din Banat şi nu numai. Iniţial, sărbătoarea a fost gândită pentru cititorii ziarului de limbă germană, care veneau cu probe din propria gospodărie, la redacţie, iar membrii acesteia deveneau juriu.

Tradiţia a fost întreruptă de comunişti, care au considerat un asemenea eveniment prea opulent pentru orânduirea acelor vremuri. Într-o austeritate alimentară accentuată nu era o imagine prea bună prezenţa acestor cârnaţi apetisanţi. Ulterior, în anii de după Revoluţie sărbătoarea a fost reluată, iar concursul a fost deschis publicului, comunitatea germană fiind una deschisă şi altor naţionalităţi.

„Noi reluăm o tradiţie a ziarului de limbă germană Neue Banater Zeitung plecată din anii 70. Redactorii de atunci au iniţiat acest concurs pentru a avea o pârghie de a se întâlni într-un cadru mai plăcut cu cititorii. Ei au ales cârnaţii şi nu alt produs pentru că se ştie cât de important sunt aceştia pentru şvabii bănăţeni, cei care au făcut un cult din creşterea şi sacrificarea porcului.

Din aceasta au avut o lungă perioadă a anului alimente de bază, slănină, untură, carne, toate acestea, şi cârnaţii au fost elementul etalon. Începând din 94 am reluat evenimentul. Autorităţile din acea vreme nu vedeau cu ochi buni comunitatea germană care vine, se înfruptă, mai aducea şi un vin şi în magazine nu găseai nimic.

Creşterea unui porc era un semn al bunăstării, dar pentru cei mai mulţi era o mândrie că aveau un porc de 230 de kile, iar celălalt avea un porc de doar 150 de kile. Noi am considerat că e o modalitate de întâlnire a comunităţii germane. Important este că există participanţi, este singurul lucru care ţine în viaţă acest eveniment, degeaba ai sponsori dacă nu ai probe. Noi nu punem problema că trebuie să ai rădăcini germane neapărat pentru a participa la concurs.

Dar, totuşi, sunt persoane din Jimbolia care au o anumită vârstă şi altcumva nu s-ar mai întâlni cu nemţii din Timişoara sau din Arad sau din Sântana, ceea ce este foarte bine pentru comunitate”, ne-a declarat, la rândul său, Siegfried Thiel, conducătorul Banater Zeitung, organizatorul evenimentului.