De profesie psiholog, Bianca Făniță este, de patru ani, șefa Serviciului Management de Caz pentru Copii și Familii. Acesta s-a înființat în anul 2017 în cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara.

„Este un domeniu complicat, pentru că trebuie să fim, în primul rând, asistenți sociali, apoi psihologi. De fiecare dată când mergi pe teren, oferi sprijin, îi asculți pe părinți și îi consiliezi, chiar dacă nu ai studii de psihologie. În același timp, trebuie să cunoști foarte bine legea, pentru că unii părinți vin însoțiți de avocați și contestă tot. Practic, trebuie să ai mai multe competențe. Când am venit în serviciu, m-a impresionat că fetele gestionau multe situații prin relațiile pe care le aveau cu asistenții sociali din spitale sau cu inspectorii școlari. Există o rețea de sprijin între noi, pe care o folosim”, ne-a declarat Bianca Făniță.

Doar nouă angajați la peste o mie de cazuri

Șefa Serviciului Management de Caz pentru Copii și Familii ne-a mai spus că serviciul are trei structuri și doar nouă angajați care gestionează sute de cazuri.

Una dintre structuri este compartimentul Prevenirea separării copilului de familie, ce are în observație 1.107 cazuri din Timișoara. Anul trecut, 22 de copii au ajuns în sistemul de protecție al copilului.

„Este cea mai frumoasă și, de altfel, cea mai importantă activitate din domeniul protecției copilului și presupune toate măsurile și intervențiile pe care un serviciu public de asistență socială le face pentru menținerea copilului alături de părinții lui, într-un mediu familial stabil, sigur și favorabil dezvoltării. Pare foarte pompos, dar asta facem noi. Toate mamele minore din Timișoara ajung la noi în atenție, împreună cu copiii lor. Într-un an sunt aproximativ 40-50 de mame minore. Avem mame minore care au și 12 ani, din păcate. Am avut un caz, anul trecut, când, la 18 ani o mamă avea deja al treilea copil.

De asemenea, toți copiii care au fost reintegrați în familie după ce au beneficiat de plasament ajung în atenția noastră pentru că trebuie să monitorizăm modul în care părinții, după ce copilul a revenit în familie, își îndeplinesc atribuțiile, obligațiile față de copil și modul în care el se adaptează la mediul familial după ce a beneficiat de măsura de protecție. Asta se întâmplă pe o perioadă de minimum doi ani după reintegrare”, ne-a informat psihologul Bianca Făniță.

Munca asistenților sociali nu se oprește însă aici. Toți copiii care beneficiază de servicii în cadrul centrelor de zi licențiate din Timișoara, 15 la număr, au parte de un plan de servicii pe care îl întocmesc angajații de aici, în urma unei evaluări. Astfel au acces gratuit la serviciile oferite de Casa Faenza, Micile Comori, Antimis, Sf. Nicolae, Chosen și altele.

„Sunt vreo 400 de copii care beneficiază de servicii. Ulterior, monitorizăm modul în care copilul participă la serviciile pe care le oferă centrul, dacă există un progres în dezvoltarea lui sau din contră, un regres și, în funcție de asta, direcționăm copilul spre alte servicii, în funcție de nevoile identificate pe parcurs. Monitorizăm și copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate”, a mai precizat șefa Serviciului Management de Caz pentru Copii și Familii.

Infestări cu ploșnițe și locuințe transformate din foste grajduri

Se întâmplă ca Serviciului să i se ceară ajutorul chiar dacă nu este cazul să se ocupe de exterminarea ploșnițelor, cum s-a întâmplat recent. Totuși, angajații s-au implicat pentru rezolvarea problemei.

„Am primit șapte sesizări privind familii în care copiii erau suspectați că au ploșnițe. Pentru că nu ne mai confruntaserăm cu astfel de situații, nici nu am știut de la început cum să le gestionăm. Din fericire, în trei cazuri medicii au stabilit că nu era vorba despre ploșnițe, astfel că au rămas patru familii în atenția noastră. Cea mai mare problemă a fost că nu aveam fonduri pentru dezinsecție, iar toate familiile erau în situații vulnerabile. Angajați din DAS au donat bani, iar o firmă a făcut gratuit evaluarea și, după ce a văzut condițiile în care trăiau familiile, și-a asumat și dezinsecția.

A fost nevoie și de multă muncă de convingere, pentru că mobilierul și multe dintre lucrurile din case trebuiau aruncate. Am întâmpinat dificultăți și cu transportul acestora, dar un coleg a găsit o firmă specializată, iar obiectele au fost distruse”, ne-a mai spus Bianca Făniță.

Potrivit acesteia, familiile care au avut parte de infestare cu ploșnițe au beneficiat de cazare gratuită tot prin bunăvoința oamenilor cu suflet mare. Mai mult decât atât, cea mai degradată locuință, aflată într-o curte comună și amenajată într-un fost grajd, a fost renovată. Ulterior, familiile au primit mobilier, lenjerie de pat, haine, încălțăminte și perdele.

De asemenea, angajații Serviciului Management de Caz pentru Copii și Familii trebuie să gestioneze și cazurile în care unele persoane adună diverse gunoaie și resturi în casă.

Tot mai mulți copii cu autism și cerințe educaționale speciale

Un alt compartiment al Serviciului Management de Caz pentru Copii și Familii se ocupă de toți copiii cu dizabilități și CES – Cerințe Educaționale Speciale din Timișoara. Se observă, în ultimii ani, o creștere a cazurilor de autism în rândul copiilor.

„Celălalt compartiment este evaluarea și monitorizarea copilului cu dizabilități. Când se încadrează un copil în grad de handicap sau CES, e nevoie de un dosar complex, care presupune o evaluare medicală, o evaluare socială, una psiho-pedagogică, și noi facem ancheta socială pentru acel dosar. Așa prevede legea. Anual sunt aproximativ 850 de anchete realizate și, ulterior, după ce copiii primesc certificatul de handicap, revin în atenția noastră pentru monitorizar”, a mai precizat Bianca Făniță.

A treia componentă a serviciului este Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii, aflat în clădire cu Centrul de Zi „Sfântul Nicolae” din zona Iosefin, care se va muta pe Calea Dorobanților după ce mansarda sediului va fi renovată.

„În cadrul acestui centru se acordă consiliere pentru că nu toate familiile și toți copiii au nevoi de natură materială sau financiară, uneori sunt emoționale și de comunicare. Beneficiarii sunt copii care se află în situații de abandon școlar, copii pentru care încercăm să restabilim relațiile dintre ei și părintele cu care nu locuiesc, care sunt cele mai complicate, copii care trec prin divorțul părinților, copii care au parte de tot felul de experiențe traumatizante, de situații de bullying. Și avem și părinți care nu găsesc resursele necesare sau nu au metodele necesare de a avea o comunicare eficientă cu copilul. Și, în plus, avem două grupuri de suport. Unul pe care l-am inițiat anul trecut, în decembrie, și care se întâlnește online bilunar pentru părinții copiilor cu dizabilități.

De asemenea, am demarat un alt grup de suport ce se adresează părinților care doresc să învețe să gestioneze relația copilului cu tehnologia. E din ce în ce mai dificil pentru părinți să-i oprească pe copii în a sta pe telefon sau pe tablete”, ne-a mai declarat psihologul Bianca Făniță.

Familia care trăiește într-o rulotă, dar păstrează o curățenie exemplară

Printre cazurile aflate în supravegherea serviciului se află și o familie care locuiește în rulotă pe un teren deținut de rude. Gertrud Erceanu este asistent social și lucrează la Direcția de Asistență Socială a Municipiului Timișoara de aproape 18 ani. Numeroase cazuri au impresionat-o de-a lungul timpului. Se simte atașată de familia care locuiește în rulotă la marginea Timișoarei spre Moșnița Nouă. Doi părinți și trei copii nu au electricitate și nici apă curentă, însă în rulotă curățenia este exemplară. Până să foreze un puț, băiatul cel mare aducea apă cu bidoanele.

„Tatăl cum nu are curent, își încarcă telefonul în Piața Badea Cârțan, unde merge și ascute cuțite. La fiecare început de an școlar, copiii cei mari, care merg la școală, primesc ghiozdane și rechizite”, ne-a mai spus Gertrud Erceanu.

Un alt caz care a pus la încercare serviciul este cel al unei fete care la vârsta de 12 ani nu avea certificat de naștere. Mama a părăsit-o la naștere, tatăl a ajuns la închisoare, astfel că s-a aflat în grija unei mătuși. După un an de la demararea procedurilor, fata va avea în curând certificat de naștere. După obținerea documentului se va putea înscrie la școală prin programul „A doua șansă” și va putea beneficia de servicii medicale.