Lucrările pentru conservarea ansamblului de la stăvilarul Cetăţii Timişoarei continuă, iar o parte din podina din lemn existentă în sit a fost „extrasă” din complex, fiecare bucată din lemn fiind numerotată individual, acestea urmând a fi duse într-o altă locaţie pentru recondiţionare şi tratare în vederea păstrării în viitor. Odată ce pământul a fost excavat, piesele stăvilarului sunt expuse efectelor deteriorării, fiind necesare operaţiuni speciale în vederea protejării. La fel s-a întâmplat şi cu o parte din piesele din cărămidă din complex. Acţiunea va continua şi cu restul pieselor puzzle-ului care va trebui reclădit, conform şi cu respectarea deciziilor specialiştilor.
Mai mulţi reprezentanţi ai PD-L din Timişoara au decis să protesteze şi joi împotriva deciziei de mutare a complexului de pe locaţia actuală. Aceştia s-au prezentat la locul şantierului şi au reuşit să blocheze pentru câteva minute circulaţia tramvaielor şi a autovehiculelor pe strada Brediceanu, acesta fiind modul de protest ales exact în momentul în care presa fusese chemată să vadă cum evoluează lucrările la stăvilar. Conform opiniei celor prezenţi, complexul trebuie păstrat pe actuala locaţie, chiar dacă şi arheologii care, iniţial insistau pentru aceeaşi soluţie, au înţeles că procedeele tehnice necesare păstrării sitului nu sunt favorabile acestei variante, pe acea locaţie păstrarea fiind aproape imposibil de realizat, necesitând oricum demontarea părţilor din piatră, cărămidă sau lemn componente.
”Noi candidăm la titlul de capitală culturală europeană în 2021, dar o valoare inestimabilă cum este acest stăvilar-ecluză îl distrugem și-l mutăm de parcă ar fi o statuie. Nu este vorba despre stăvilar, este vorba despre un sit, despre un zid de apărare și să nu uităm că aceia care au construit acest stăvilar și-au vărsat sângele pentru a ne elibera de turci. Paradoxal, vestigiile din Piața Libertății și Piața Sf. Gheorghe se pot păstra. În 1552, când turcii au cucerit Cetatea Timișoarei, au promis că vor lăsa în viață atât luptătorii, cât și timișorenii. Din păcate, i-au măcelărit până la ultimul. Noi le respectăm amintirea și le conservăm vestigiile turcești, dar vestigiile celor care au reușit să facă Cetatea Timișoarei de necucerit până la 1900, când s-a demolat, văd că le măcinăm și le punem la drumuri sau vom face probabil un grătar cu lemnele rămase. E nepermis, un grup de firme din Africa de Sud care nu știu cât cunoaște despre Timșoara, cu anumite persoane, își permite să ne trateze ca pe o colonie bananieră. Ne pare rău, aici sunt niște oameni care iau atitudine”, a declarat Simion Moșiu, consilier local PDL.
„Stăvilarul a fost realizat în două etape, în secolul al XVIII-lea și apoi a fost continuat în secolul al XIX-lea. Detaliile urmează să le stabilim în urma cercetării datelor existente în arhivele de la Viena, unde sperăm să găsim notele de plată pentru refacere. Stăvilarul are o platformă groasă de 80 de centimetri care stă pe bârne de lemn, acestea la rândul lor, fiind fixate în pământ pe piloni”, a declarat arheologul Alexandru Szentmiklosi, șeful Secției de Arheologie de la Muzeul Banatului din Timișoara. Tot Szentmiklosi a mai spus că păstrarea în actualele condiţii a sitului nu era posibilă, din păcate, aceasta se vede deja, o parte din gresia folosită şi din lemnul folosit la podit simţind efectul rămânerii în aer liber.
Cercetările au arătat că ecluza avea construită o serie de parapeţi speciali care opreau apariţia valurilor atunci când apei îi era permisă intrarea în şanţul de apărare, pentru a inunda acea zonă, una de mari dimensiuni, în vederea protejării zidurilor cetăţii. „Iniţial au fost trei porţi de intrare a apei, ulterior două au fost definitiv închise şi a rămas una singură”, a mai declarat Szentmiklosi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!