De dimineață, după slujbă, măicuțele au pornit să vopsească ouăle. Nu cu vopsele din timpul nostru, cu chimicale, ci cu coji de ceapă. Măicuțele au lucrat în bucătărie toată dimineața, au fiert ouăle, provenite de la găinile lor, apoi le-au vopsit.

„Ouăle le degresăm, le spălăm. Sunt de la găinile noastre. Avem grijă și de găinile noastre în fiecare zi. Ouăle le-am adunat de când a început Postul Paștelui până acum. […] Avem aici o maică bătrână care alege cojile de ceapă pentru vopsitul ouălor. Și ceapa e tot de la noi din gospodărie. Ouăle le punem de Paști la masă. Nu mai dăm la oameni, de când cu pandemia nu am mai avut voie să dăm mâncare oamenilor. Le păstrăm pentru noi și eventual pentru musafiri”, a spus măicuța Camelia.

Ouă se înroșesc la mănăstire de când acest edificiu de cult a fost construit în localitatea de lângă Timișoara, dar în număr foarte mare – între 800 și 1.000 – se înroșesc abia de la Revoluția din Decembrie 1989.

„Astăzi este Vinerea Mare, se mai spune și Vinerea Seacă – este punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos. La noi la mănăstire se păstrează această tradiție, a vopsitului ouălor în Vinerea Mare pentru că este o zi de sărbătoare și nu se face altceva. Ouăle le vom duce la sala de mese și vom mai da și la săraci. Simbolistica ouălor roșii este păstrată de 2.000 de ani, de când a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Când a fost răstignit pe cruce, a fost împuns în coastă și i-a curs sânge și de atunci se păstrează această tradiție. Ar mai fi o variantă, când Maria Magdalena a dus un coș cu ouă roșii pentru ca Pilat să îl dea în schimb pe Iisus Hristos de pe cruce pentru a fi îngropat”, a explicat maica stareță Casiana.

La Mănăstirea de la Timișeni-Șag, slujba de Înviere începe la ora 24, când aici vine foarte multă lume și din împrejurimi, și din Timișoara, pentru a lua sfânta lumină. O parte dintre cei care vin participă la Sfânta liturghie până la 4 dimineața.