Inaugurat în februarie 2019, Complexul de Servicii „Sfântul Francisc”, aflat pe strada Telegrafului numărul 8 în Timișoara, include Centrul pentru persoane fără adăpost și Centrul de zi de consiliere și informare. Complexul aflat în subordinea Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara a fost, în acești ani, și continuă să fie, martorul a numeroase drame trăite de oameni necăjiți.

Este și cazul lui Mihai Duma Munteanu, un bărbat în vârstă de 66 de ani originar din județul Bacău, căruia i-au fost amputate ambele picioare. Iar când și-a depus actele pentru pensie a constatat cu uimire că a fost declarat mort de familie și… îngropat. Rudele au intrat în posesia apartamentului pe care îl deținea în Târgu Ocna. După un proces care a durat trei ani, bărbatul așteaptă decizia care să-i anuleze certificatul de deces. În cadrul procesului, fratele său, stabilit în Franța, a venit la Timișoara să ofere o probă ADN pentru ca identitatea lui Mihai Duma Munteanu să fie verificată la Institutul de Medicină Legală. Urmează să i se elibereze buletinul și apoi să depună actele pentru pensie și grad de handicap.

De pe stradă în centru: cine ajunge la „Sfântul Francisc”

Complexul de Servicii „Sfântul Francisc” este coordonat de psihologul Delia Bugariu, care a declarat pentru Tion că în centrul destinat persoanelor fără adăpost capacitatea este de 54 de locuri. De asemenea, în Centrul de zi de consiliere și informare, capacitatea este de 20 de locuri zilnic.

„Cei care ajung în Centrul pentru persoane fără adăpost și-au pierdut locuința din diverse motive, fie financiare, fie legate de probleme familiare. De asemenea, au fost evacuați, au avut probleme de violență în familie și, în general, agresorul ajunge în centru la noi pentru că nu are unde să se ducă în primele momente. Mai vin persoane vârstnice date afară din locuință de familie sau care și-au pierdut locuința în diverse moduri și care în primul moment nu au unde să se ducă. Mai primim persoane din penitenciar, care la eliberare nu au unde să meargă și există posibilitatea de a ajunge la noi, în funcție, bineînțeles, de locurile care sunt libere. Mai avem tineri care au fost în sistemul de protecție a copilului și la ieșire nu reușesc încă să se organizeze și în prima fază ajung tot în Centrul de persoane fără adăpost”, ne-a spus Delia Bugariu, coordonatoarea Complexului de Servicii „Sfântul Francisc”.

După o ceartă aprigă cu soția, timișoreanul Vasile Oțel în vârstă de 68 de ani a fost scos, în data de 17 martie, din locuință și adus la centrul din zona Modern, unde trebuie să rămână încă patru luni.

„Nu mi-am agresat soția, ne-am certat urât de tot cu țipete și s-a lăsat cum s-a lăsat… Sunt operat la colon, am făcut trei infarcte pe masa de operație. Am vrut să fac o curățenie generală, soția n-a fost de acord și de la nervi s-a ajuns la o discuție mai aprinsă. Așa am ajuns la centru unde domnii de aici m-au primit cu mult drag și m-au găzduit. E un personal destul de bine pregătit aici și sufletist. Au și îngăduință, au și probleme cu noi pentru că suntem oameni bolnavi, cu probleme. Sunt mulțumit că nu m-au lăsat pe drumuri. Puteam să plec la surorile mele în Ardeal, dar am probleme medicale și trebuie să merg la diverse controale pentru că am 17 diagnostice puse”, ne-a spus Vasile Oțel.

Acesta nu a fost abandonat de fiul său, iar cei doi țin legătura constant.Acesta nu a fost abandonat de fiul său, iar cei doi țin legătura constant.

Un centru pentru cei fără adăpost, dar cu speranță

În ceea ce privește Centrul de zi de consiliere și informare, acesta primește persoane din comunitate care locuiesc la un prieten, la o rudă sau undeva cu chirie, doar că nu-și pot asigura utilitățile. Aici pot beneficia de igienizare, haine de schimb, consult medical primar, consiliere psihologică și hrană.

„În Centrul pentru persoane fără adăpost se asigură, în primul rând, partea de consiliere socială, pentru că, în general, oamenii vin fără buletine și atunci li se face o carte de identitate provizorie. De asemenea, li se asigură și alte acte care le lipsesc: certificate de naștere, certificate de handicap, certificate de decizii pentru pensie, toate actele de care ar avea nevoie în continuare pentru a merge într-o direcție”, ne-a mai spus psihologul Delia Bugariu.

Aici sunt aduse și persoanele fără adăpost care cerșesc, însă nu rămân deși li se asigură toate condițiile.

„O persoană fără adăpost, odată ajunsă pe stradă și beneficiind de libertatea străzii, greu se încadrează într-un centru unde sunt totuși niște reguli, adică un program de autogospodărire. Dimineața, după trezire, se face curățenie în dormitoare, se servește la 8.30 micul dejun, apoi urmează curățenie în sala de mese, activități în curte cu educatorii, prânzul, alte activități și socializare. Altă activitate importantă pentru beneficiari este integrarea lor în societate, adică li se caută rudele, facilitarea accesului la servicii medicale. Li se poate obține un venit minim garantat sau pensie dacă au ani lucrați, pensie de limită de vârstă, pensie de boală, certificat de handicap dacă este cazul”, a mai precizat Delia Bugariu, coordonatoarea celor două centre sociale.

O parte dintre persoanele fără adăpost se angajează la curățenie, horticultură, pază, construcții ori în fabrică.

 

Cazuri-limită și situații fără rezolvare rapidă

Cel mai vechi beneficiar se află de aproape șase ani la „Sfântul Francisc”. Ar fi trebuit să rămână doar un an. Este vorba despre un tânăr cu handicap, în scaun cu rotile, pentru care nu s-a găsit încă o altă soluție. A fost dat afară din locuință de propria-i familie, care nu mai vrea să aibă de-a face cu el. Are ambele picioare amputate și un braț.

Aici se organizează diverse acțiuni tematice, de Paște, 1 iunie, Ziua persoanelor fără adăpost (10 octombrie), Crăciun. Recent, beneficiarii au avut parte de un atelier de pictură în cadrul căruia au pictat căsuțe, ca un simbol al dorinței lor pentru viitor. Alături de colaboratori, persoanele fără adăpost au participat la un atelier de ikebana și recent au fost vizitați de caravana medicală.

Varga Ildiko are 45 de ani și a ajuns aici din cauză că tatăl vitreg era agresiv cu ea. Nu a mai suportat bătăile și a plecat de acasă, inițial la prieteni, apoi în chirie. După câteva internări, a ajuns la „Sf. Francisc”. Femeia are probleme psihice, pensie de boală și drept de muncă de patru ore, astfel că speră să-și găsească ceva la curățenie.

„Am cunoscut aici un domn care era OK. Ne-am mutat în chirie și acolo nu se mai spăla, a început să bea, să devină agresiv. Nici nu mai lucra. Într-o noapte a pus cuțitul lângă pat, a spus că mă omoară, că nu mai ies vie din acea garsonieră. Am preferat să plec și să revin aici, la centru, pentru o perioadă”, ne-a spus Varga Ildiko.

Cel mai tânăr beneficiar abia a trecut de 18 ani și provine din sistemul de protecție al copilului. Cel mai în vârstă a fost o femeie în vârstă de 92 de ani, alungată din casă de familie, pentru care s-a reușit integrarea la un cămin de bătrâni.

„Mulți dintre ei provin din familii dezorganizate din start și care au trăit la rândul lor pe stradă. La un moment dat, am avut tată și fiul care erau ambii pe stradă. În plus, tatăl era extrem, extrem de agresiv. Copilul n-a vrut să-l vadă. Poveștile lor sunt destul de grave și de sensibile”, a mai adăugat psihologul Delia Bugariu, coordonator al Complexului de Servicii „Sfântul Francisc”.

Adrian Negru are 61 de ani și ne-a spus că a ajuns să locuiască în centrul social în urma problemelor financiare apărute în timpul pandemiei de Covid la firma pe care o deținea. După ce firma a dat faliment, a fost părăsit de familie și a fost nevoit să-și vândă casa și mașina ca să-și achite datoriile. Lucrează ca agent de securitate la o instituție din Timișoara.

„Chiar am vorbit cu colegi de muncă și unii n-au avut pe masă de Paște ce am avut noi. Avem trei mese pe zi, apă caldă non-stop”, ne-a spus Adrian Negru.

La Complexul de Servicii „Sfântul Francisc” lucrează 28 de angajați, printre care un medic și doi asistenți medicali. Hrana este asigurată de Cantina Socială aflată în aceeași curte.