După mulți ani la conducerea Inspectoratului Școlar Județean Timiș și ca membră a PSD, Aura Danielescu spune că nu a intrat în politică pentru o carieră de partid, ci pentru a avea puterea de a influența deciziile care privesc educația.

În cadrul rubricii „Femei în funcții-cheie”, șefa învățământului timișean ne-a vorbit despre provocările întâmpinate într-un domeniu încă dominat de bărbați, despre locul femeilor în politică și administrație, dar și despre convingerea că funcțiile de conducere trebuie câștigate prin competență, nu prin gen.

Ce înseamnă să fii femeie în politică?

Înseamnă, de multe ori, să dovedești de două ori ceea ce un bărbat dovedește o singură dată. Nu spun asta cu amărăciune, ci ca pe o realitate pe care am ales să o transform în avantaj: te obligă să fii foarte bine pregătită, foarte clară și foarte consecventă. În rest, cred că politica are nevoie de exact ceea ce aduc multe femei: răbdare în construcție, atenție la oameni și capacitatea de a duce lucrurile până la capăt, nu doar de a le anunța.

Când ați știut că vreți să vă implicați în politică?

Sincer, la vârsta la care am făcut acest pas nu m-a mânat vocația de a fi politician și nici ambiția unei cariere politice. Erau alte vremuri, undeva spre anii 2000, și eram la țară, într-o comunitate în care îmi doream din tot sufletul să schimb în bine educația. Iar atunci, ca să te faci auzit, ca să poți deschide uși pentru școală și pentru copii, trebuia cumva să te apropii de un partid. Nu era partidul aflat atunci la guvernare; am ales, ca om, să nu fac acel pas doar ca să obțin oportunități pentru școală, ci asumat. Au fost alte timpuri, mult diferite de cele de acum. Ce a rămas neschimbat este motivul care m-a pus în mișcare: educația.

Așadar, nu a fost o hotărâre bruscă, ci una care s-a conturat în timp. Lucrând în sistemul de învățământ, am văzut zi de zi cât de mult depinde binele oamenilor de deciziile luate „sus” și cât de des lipsea de la masă cineva care chiar cunoștea realitatea din teren. La un moment dat mi-am dat seama că nu mai voiam doar să semnalez problemele, ci să fiu în locul unde se pot și rezolva.

Ce v-a motivat să o faceți? Ați avut în vedere că puteți fi un exemplu pentru alte femei?

M-a motivat convingerea că lucrurile se pot face mai bine și mai corect, și nemulțumirea de a sta pe margine când puteam contribui. Iar da, gândul că aș putea fi un exemplu a contat – nu din orgoliu, ci pentru că știu cât de mult ajută o fată sau o femeie să vadă pe cineva „ca ea” într-o funcție de decizie. Dacă drumul meu convinge măcar câteva să încerce, deja am făcut ceva bun.

Ați fost demoralizată vreodată că, femeie fiind, nu veți fi luată în serios?

Aș minți dacă aș spune că nu au existat momente. Sunt situații în care simți că ești măsurată cu un alt etalon, sau că trebuie să insiști mai mult pentru a fi ascultată. Dar am învățat să nu las asta să mă demoralizeze, ci să mă mobilizeze. Am mizat mereu pe muncă și pe rezultate, pentru că rezultatele nu au gen și, până la urmă, ele închid orice discuție.

Cum se raportează partidele, în prezent, la reprezentarea feminină?

Există, clar, o deschidere mai mare decât acum zece ani: subiectul nu mai este tabu și tot mai multe femei ajung în funcții-cheie. Rămâne însă o distanță între deschiderea de principiu și cea reală, de fond. O nominalizare făcută „ca să existe și o femeie pe listă” nu e același lucru cu a promova o femeie pentru că e cea mai potrivită. Progresul e real, dar mai avem de mers de la simbol la substanță.

 

Cum stă PSD la acest capitol, comparativ cu alte partide?

Cred că, dincolo de culoarea politică, toate partidele sunt astăzi mai atente la echilibrul de gen decât în trecut, iar PSD nu face excepție: sunt tot mai multe femei în structuri de conducere și în poziții de responsabilitate. Nu cred că vreun partid poate spune că a rezolvat complet problema; e un proces în desfășurare peste tot. Ce contează, pentru mine, e ca discuția despre liste și nominalizări să pornească de la competență, iar echilibrul de gen să fie un criteriu firesc, nu o bifă de imagine.

Ați observat diferențe între femeile și bărbații din politică sau administrație? Există poziții care s-ar preta doar unui gen?

Nu, nu cred că există funcții „de bărbat” sau „de femeie” – am văzut și bărbați, și femei excepționali, și mai puțin potriviți, în exact aceleași roluri. Ce am observat sunt uneori stiluri diferite: multe femei tind spre un stil mai colaborativ, mai atent la detaliu și la efectul deciziilor asupra oamenilor. Dar sunt tendințe, nu reguli. Capacitatea de a conduce ține de om, de pregătire și de caracter, nu de gen.

Vi s-a pus vreodată la îndoială autoritatea doar pentru că nu sunteți bărbat?

Au fost, rar, momente în care am simțit o astfel de rezervă – de obicei neexprimată direct, mai degrabă o ezitare. Dar autoritatea nu ți-o dă genul și nici măcar funcția: ți-o dai singură, prin felul în care muncești, prin corectitudine și prin faptul că ești acolo când e greu. Echipa mea mă respectă pentru ce facem împreună și pentru rezultate, iar asta a spulberat rapid orice îndoială de acest fel.

Ce sfat le-ați da fetelor și femeilor care vor să intre în politică? Ați avut un model de femeie politician?

Le-aș spune: pregătiți-vă temeinic, aveți încredere în voi și nu așteptați să vi se dea permisiunea: intrați în încăpere și ocupați-vă locul! Vor exista voci care vă vor descuraja; nu le lăsați să vă scrie povestea.

Cât despre un model, sincer, nu am avut o femeie politician care să-mi fi influențat intrarea în politică. Și asta pentru că nu sunt un politician de carieră, ci mai degrabă un om dedicat meseriei, un om al educației, o persoană care încă crede că se poate mai bine și mai mult și că educația este prioritatea. Sunt în politică pentru că sunt vocea care se aude din fiecare școală și pentru că mă străduiesc, mereu și mereu, să conving și stânga, și dreapta politicii din România de un singur lucru: educația merită mai mult.

Este nevoie de mai multe femei în politică?

Da, fără îndoială. Nu pentru o cifră sau o cotă, ci pentru că deciziile care privesc întreaga societate ar trebui luate de oameni care reflectă întreaga societate — jumătate din ea fiind femei. Perspectivele, prioritățile și experiența noastră aduc un plus real la masa deciziei. O administrație și o politică mai echilibrate ca gen sunt, pur și simplu, mai apropiate de realitatea oamenilor pe care îi slujesc.