Fostul premier susține că miza depășește cu mult cazul unei persoane sau al unui partid politic și vorbește despre riscul ca Parlamentul și instituțiile statului să creeze un precedent periculos prin aplicarea unor reguli noi unor situații juridice deja constituite.

Într-o poziție publicată pe rețelele sociale, liberalul Emil Boc susține că o lege poate modifica regulile pentru viitor, însă nu ar trebui să poată „rescrie trecutul juridic”.

„O lege poate schimba regulile de mâine. Nu poate schimba, după terminarea jocului, regulile după care a fost jucat ieri”, afirmă Boc.

Potrivit acestuia, problema trebuie analizată dincolo de numele persoanei afectate sau de culoarea politică a celor care susțin modificarea legislativă.

„Dacă acceptăm că Parlamentul poate modifica ulterior consecințele juridice ale unor situații definitiv constituite, același mecanism ar putea fi utilizat în viitor în numeroase alte domenii”, avertizează fostul premier.

Emil Boc consideră că unul dintre cele mai periculoase efecte ale unei astfel de situații ar fi crearea unui precedent pe care viitoarele majorități parlamentare l-ar putea folosi pentru a-și justifica propriile decizii.

„Majoritățile parlamentare se schimbă. Protecția împotriva retroactivității trebuie să rămână aceeași indiferent cine guvernează și indiferent cine este persoana afectată”, spune Boc.

Fostul premier atrage atenția că, într-un astfel de scenariu, politica riscă să se transforme dintr-o competiție între proiecte într-o succesiune de represalii politice.

„Dacă ei au putut, și noi putem”, este, în opinia lui Boc, una dintre cele mai periculoase justificări pentru funcționarea unei democrații.

El descrie acest mecanism drept o „spirală a revanșei instituționale”, în care fiecare majoritate politică poate invoca precedentul creat de cea anterioară.

„Așa începe degradarea lentă a statului de drept. Nu neapărat printr-o lovitură spectaculoasă împotriva democrației, ci prin mici excepții acceptate succesiv, fiecare justificată prin precedentul celei anterioare”, susține Emil Boc.

În opinia sa, rezultatul final ar putea fi o societate în care instituțiile statului sunt folosite alternativ de taberele politice împotriva adversarilor.

„La capătul ei nu mai există reguli comune. Există doar alternanța celor care folosesc instituțiile împotriva celorlalți”, afirmă acesta.

Boc: „Trebuie să existe o linie pe care nimeni să nu o treacă”

Emil Boc susține că anumite principii trebuie respectate indiferent de partidul aflat la putere sau de persoana vizată de o anumită decizie.

„Indiferent dacă ne numim liberali, social-democrați, conservatori, auristi sau progresiști. Indiferent cine este primar. Indiferent cine conduce Guvernul. Indiferent cine are majoritatea în Parlament”, afirmă Boc.

În mesajul său, acesta enumeră câteva principii pe care consideră că toate forțele politice ar trebui să le respecte:

„Nu schimbăm regulile după terminarea jocului.

Nu facem legi pentru a elimina adversari.

Nu transformăm instituțiile statului în instrumente de revanșă politică.

Nu cerem Curții Constituționale să fie de partea noastră. Îi cerem să fie de partea Constituției.”

Boc subliniază că democrația nu înseamnă doar respectarea voinței majorității parlamentare.

„Majoritatea guvernează, dar nici majoritatea nu poate face orice. Există limite. Există drepturi. Există separația puterilor. Există securitatea juridică. Există neretroactivitatea legii”, afirmă fostul premier.

Critici la adresa Curții Constituționale

O parte importantă a mesajului lui Emil Boc este dedicată Curții Constituționale. Acesta susține că rolul CCR nu este de a confirma deciziile majorității politice, ci de a verifica respectarea Constituției.

„Curtea Constituțională nu a fost creată pentru a fi populară. Nu a fost creată pentru a confirma majoritatea. Și cu atât mai puțin pentru a oferi confort juridic puterii politice”, spune Boc.

În viziunea sa, Curtea trebuie să poată transmite puterii politice mesajul „Până aici”, inclusiv atunci când Parlamentul are majoritatea necesară pentru adoptarea unei legi.

„O Constituție care funcționează numai atunci când puterea este de acord cu ea nu mai este o Constituție. Este o recomandare”, afirmă fostul premier.

Boc avertizează și asupra pierderii încrederii publice în independența judecătorilor constituționali. În opinia sa, nu este suficient ca o Curte să fie independentă, ci trebuie să convingă societatea de acest lucru prin argumentele și consecvența deciziilor sale.

„În ziua în care cetățenii ajung să creadă că judecătorii constituționali interpretează Constituția în funcție de interesele celor care i-au numit, instituția își pierde cea mai importantă resursă: autoritatea morală”, susține Emil Boc.

Acesta recurge și la o comparație plastică, afirmând că există riscul ca „gardianul Constituției” să fie perceput nu drept un „câine de pază al democrației”, ci drept un „câine de companie” al politicienilor.

Disputa privind neretroactivitatea legii

Emil Boc invocă jurisprudența Curții Constituționale privind principiul neretroactivității legii civile, prevăzut la articolul 15 alineatul (2) din Constituție.

„Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, prevede textul constituțional citat de Boc.

Fostul premier face referire la Decizia CCR nr. 755/2014 și susține că instanța constituțională a consacrat principiul neretroactivității legii civile ca având rang constituțional și că legea nouă nu poate modifica situații juridice deja consumate.

Boc afirmă că aceeași jurisprudență ar fi fost reluată inclusiv în Decizia CCR nr. 134/2024 și în alte decizii pronunțate în 2025.

În opinia sa, argumentul potrivit căruia situația juridică a lui Dominic Fritz nu ar fi una consumată, întrucât interdicția de trei ani este încă în derulare, nu este convingător.

„Tot Curtea Constituțională a spus că «legiuitorul nu poate institui nicio derogare de la principiul neretroactivității legii civile»”, susține Emil Boc.

Acesta consideră că o sentință judecătorească definitivă nu ar trebui să poată fi modificată ulterior printr-o intervenție legislativă sau prin interpretarea acesteia în funcție de contextul politic.

„Constituția trebuie să rămână”

Emil Boc a transmis, marți seara, că problema nu trebuie privită doar prin prisma cazului Dominic Fritz, ci ca o chestiune privind regulile statului de drept.

„Majoritățile vin și pleacă. Guvernele vin și pleacă. Primarii vin și pleacă. Judecătorii vin și pleacă. Constituția trebuie să rămână”, afirmă Boc.

Fostul premier susține că întrebarea fundamentală într-un stat de drept nu ar trebui să fie cine deține puterea, ci care sunt limitele puterii.

„Într-un stat de drept, ultima întrebare nu trebuie să fie niciodată: «Cine are puterea?», ci: «Ce îi este interzis puterii să facă?»”, conchide Emil Boc.