Centrul de zi pentru copiii „Sfântul Nicolae” din cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara funcționează pe strada Platanilor numărul 2.

Psihologul Radu Popa lucrează aici de 23 de ani, iar din 2017 conduce centrul.

„«Sfântul Nicolae» a fost inițial gândit ca un centru pentru copiii străzii în anii ’90, când fenomenul a luat amploare. Și pentru că Timișoara era plină de copii ai străzii la vremea respectivă, la inițiativa unui domn din Germania, Golnic, și în prietenia cu primarul de la vremea respectivă, domnul Ciuhandu, a apărut această inițiativă a unui centru pentru copiii străzii. La înființare s-a numit Centrul de Tranzit pentru copiii străzii «Sfântul Nicolae», iar sediul era pe strada Cooperației la numărul 5, însă casa respectivă a fost retrocedată. Apoi ne-am mutat aici, pe strada Platanilor, unde Grădinița nr. 31 a fost mansardată cu bani europeni”, a declarat pentru Agenda & PubliTim psihologul Radu Popa, șeful centrului social.

Locul în care copiii vulnerabili găsesc o șansă

În clipa de față sunt înregistrați 57 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, iar alți cinci copii sunt în procedură de admitere la centru.

„Noi avem ca scop principal prevenirea separării copiilor de familii în contextul unor situații precare financiare, sociale, probleme între părinți. În general, acești copii au probleme financiare acasă, iar o altă categorie este cea a copiilor cu părinți plecați în străinătate. De asemenea, centrul mai este frecventat și de copii care întâmpină dificultăți la școală, iar din cauza absențelor sunt în pericol de eșec și ulterior abandon școlar. Prin activitățile centrului, încercăm să venim cu un plus de ajutor, să-i aducem la un nivel la care familia să rămână întreagă și copiii să nu fie în pericol de a fi preluați de către DGASPC (n.r. – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) și dați la asistenți maternali sau personali”, ne-a spus șeful Centrului de zi pentru copiii „Sfântul Nicolae”.

Potrivit lui Radu Popa, centrul își desfășoară activitatea pe o suprafață de aproximativ 700 mp. În mansarda grădiniței există cluburi, sală de sport, cinci săli de activități. Copiii primesc zilnic, de luni până vineri, o masă caldă de la Cantina Socială a Direcției de Asistență Socială aflată pe strada Telegrafului. Centrul mai are un oficiu și sală de mese.

„Printre activități se regăsesc și cele de consiliere psihologică. Avem asistent medical, în fiecare zi se face triajul. Educatorii își preiau copiii și fac diverse lucruri, de la efectuarea temelor până la activități de bricolaj, de socializare, plus activități desfășurate în proiect sau cu alte asociații, cu partenerii noștri. Este vorba despre teatru, cor, desenat, pictat, iar alte activități, de exemplu, sunt cele care vin prin parteneri, vizionare de film la cinema, spectacole la teatru. Colaborăm cu școlile din zonă pentru că trebuie să spun că, în general, beneficiarii noștri provin de la școlile din proximitate sau din zonele de unde, după terminarea școlii, pot să vină repede la centru, să nu piardă două ore pe drum, de exemplu”, ne-a mai spus psihologul Radu Popa.

 

Teatru și prietenii: cum învață copiii să aibă încredere în ei

Mihaela Tomceanu este, de câteva luni, voluntar la Centrul „Sfântul Nicolae”. Gratuit și cu multă empatie, tânăra face un atelier de teatru pentru acești copii defavorizați.

„Cel mai important este ca ei să se simtă bine, să ia contact cu actoria, cu teatrul, dar într-un mod cât mai plăcut. Adică ne bazăm pe jocuri, iar înainte de vacanță pregătim un spectacol. Copiii sunt receptivi, ne-am împrietenit, ne distrăm de fiecare dată. Nu punem preț doar pe ce ne aduce beneficiu financiar. Până la urmă, cea mai mare bucurie a mea este că lucrez cu copiii. Această activitate îi ajută foarte mult pe copii în ceea ce privește dezvoltarea personală și la gestionarea emoțiilor”, ne-a spus actrița.

Copiii care frecventează centrul ajung de la școală în jur de ora 12-13, sunt ajutați să-și facă temele, servesc o masă caldă cu două feluri de mâncare, apoi au parte de activități extrașcolare.

Ioana Vasi este educator și lucrează la centru de opt ani.

„Îmi place foarte mult ceea ce fac pentru că și rezultatele pe care le vedem sunt frumoase. Copiii care vin la noi provin din medii vulnerabile, familii cu venituri reduse, monoparentale, care au nevoie de ajutorul nostru. Copiii au nevoie de suportul nostru, sprijinul nostru, explicații, că de multe ori vin cu lecțiile neînțelese, și atunci aici este timpul și răbdarea necesară. La școală se predă, iar aici încercăm să-i facem să și înțeleagă. Au nevoie de ajutor la teme, avem tablă, avem tot ce ne trebuie, deci aproape ca la școală se desfășoară lucrurile. După teme încep activitățile educative și recreaționale. Facem ateliere creative cu ei, încercăm să le dezvoltăm imaginația, creativitatea și să-și descopere, în primul rând, propriile talente prin activitățile la care participă și să-și dezvolte abilități noi, care îi vor ajuta în viață mai departe. Cunoaștem toți învățătorii, profesorii și diriginții copiilor, ținem o legătură strânsă cu ei și vedem o evoluție, efectiv aceștia ne mulțumesc că îi ajutăm”, ne-a spus Ioana Vasi.

Saida s-a născut în Franța și mai are acasă încă opt frați și surori. Situația familiei este foarte grea. La zece ani și jumătate, fetița spune că se bucură că primește mâncare, își face temele și are parte de multe activități.

Andrei are 12 ani și jumătate și mai are un frate. Băiatul frecventează centrul de doi ani. Ambii sunt crescuți doar de mamă, părinții lor fiind despărțiți. Ne-a spus că cel mai mult îi place robotica și să joace fotbal.

Parte a activităților de socializare, copiii sunt duși în parcuri, cu vaporașul pe Bega și în diverse excursii în regiune.

Cel mai „vechi” beneficiar frecventează centrul de cinci ani.

„Intrarea în colectivitate nu este ca la școală, în septembrie, și se termină anul în iunie. La noi intrarea e continuă. Pot să fie luni în care să intre cinci copii, pot să fie luni în care să nu intre nimeni”, ne-a spus psihologul Radu Popa.

Povești care au învins destinul. Au rămas orfani, dar au terminat școala și și-au construit un viitor

De-a lungul celor 23 de ani de activitate, acesta a văzut situații-limită și povești demne scenarii de film. Ne-a povestit un caz cu vocea plină de emoție.

„Cu mai mulți ani în urmă, am avut doi frați, un băiat de 17 ani și o fată de 16 ani, orfani de tată. Din nefericire, mama lor, care suferea de HIV-SIDA, a decedat. Ambii au fost preluați de o mătușă. Când avea 17 ani, fata a rămas gravidă, a născut minoră fiind, mai avea puțin până împlinea 18 ani, perioadă în care ea a rămas la mătușă, însă copilul ei a fost preluat la de un asistent maternal al DGASPC. După câteva luni, în momentul în care a împlinit 18 ani, imediat și-a luat înapoi copilul. Fratele ei nu s-a mai dus la școală, s-a angajat ca să o întrețină alături de copil. În cele din urmă, au terminat ambii liceul și ea a ajuns să facă Facultatea de Economie. Iar la ora aceasta sunt bine”, ne-a povestit Radu Popa.

La Centrul de zi pentru copiii „Sfântul Nicolae” sunt consiliați psihologic și părinții. Specialiști în domeniu le explică modul în care pot discuta și relaționa mai ușor cu copiii lor mai ales în situații de criză.